intre-dumnezeu-si-einstein

Intre Dumnezeu si Einstein

Una dintre cele mai fascinante teme de discuție este relația dintre religie și știință. Aproape orice om pe care l-am chestiona în această problemă ar aprecia că există o contradicție de fond, antagonică, între cele două mari domenii ale spiritului – al treilea fiind arta, care, după puterile sale, încearcă să țină la un loc religia și știința, cu ceva mai multă aplecare spre prima. Cum să nu fie o luptă pe viață și pe moarte – expresia trebuie luată la modul propriu, întrucât e vorba și despre ceea ce se întâmplă după moarte – între ceea ce spun oamenii bisericii și ceea ce afirmă cercetătorii? Cum să nu se opună unul altuia creaționismul și evoluționismul? Ori omul e făcut de mâna lui Dumnezeu, din lut, ori se trage, dimpreună cu toate celelalte viețuitoare, din ameobă. Vechiul Testament nu spune nimic despre nicio ameobă. Manualele de științe naturale nu suflă o vorbă despre Adam.

Solomon Marcus

Nu suntem pierduti

Profesorul Solomon Marcus – o valoare națională care ar trebui celebrată ca atare, cel mai importamt ambasador, poate din toate timpurile – și-a rostit discursul de recepție ca membru titular al Academiei Române cu mare întârziere față de titularizarea oficială. Explicația lui a fost tulburătoare: a vrut să se inspire din discursurile profesorilor lui, descoperind uimit, unul după unu, că acestea nu existau, din cauză că, la vremea lor, autoritățile comuniste interziseseră așa ceva – fără îndoială, de teama comparației cu propriile lor speech-uri… De aceea, a explicat Solomon Marcus, „a trebuit să merg la discursurile părinților mei spirituali – ale bunicilor mei spirituali!”

Parents with Child

Despre copii

Știm oare cum gândesc copiii de azi? Copiii noștri? Ce simt, ce-i preocupă, ce-i sperie, ce-i bucură, ce-i face fericiți? În destule cazuri nu știm nici măcar ce fac sau pe unde sunt. N-avem timp. Toată ziua la serviciu. Înainte, viața copiilor însemna, de cele mai multe ori, grădiniță/școală și pe urmă bunici. Acum e grădiniță/școală și pe urmă bunici, bonă sau after school.

columb-ships

Cu sau fara palnie

Pe 28 octombrie 1492, Cristofor Columb pleca spre America. Nu că ar fi știut asta, căci convingerea lui era că pleacă spre India. Esențial, însă, este faptul că se baza pe convingerea că Pământul este rotund și că, mergând spre vest, va ajunge-n est, mai repede și mai simplu decât pe rutele terestre în sens invers, căci transportul pe mare era atunci, ca și-acum, cel mai ieftin dintre toate.

simona-halep

Simona

Am crescut cu Ilie Năstase. Nu, nu l-am cunoscut personal, dar îl știam la fel de bine ca pe rudele, profesorii sau prietenii mei. Îi urmăream cariera” e mult prea puțin spus, nu i-o urmăream, i-o trăiam. Că știam în orice moment la ce turneu se află, în ce fază, rezultatele ultimelor meciuri, locul la zi ocupat în clasamentul FILT – asta e de la sine înțeles. Ca și faptul că urmăream cu sufletul la gură orice meci al lui se transmitea la TVR – din fericire, în anii 1970, se transmiteau toate turneele importante. Îi știam nu numai loviturile, ci și replicile. Jurnalul meu de adolescent e plin de notații privitoare la Ilie Năstase.

a-fi-celebru

A fi celebru

Cât contează pentru cititor celebritatea scriitorului? E ceva care îți dă o oarecare siguranță că ai de-a face cu ceva de calitate? În cazul unei posibile achiziții, dacă scriitorul e celebru – fie clasic, fie la modă – dai banii mai ușor, mai cu inima împăcată? Evident, vorbesc despre celebritatea propriu-zisă, consacrată de un mare număr de oameni, pentru că mai există și ceea ce s-ar putea numi celebritatea privată: am mai citit și alte cărți ale acestui autor și mi-au plăcut, caz în care nu mai are nicio importanță ce crede despre el restul lumii. Dar prima dată când dai de un autor tot trebuie să te bazezi pe ce-au zis alții. E ca-n bancul cu tipul care inventase un automat de bărbierit: o cutie cu o gaură în care îți bagi fața și un set de lame te rade perfect. Bine, zice uimit omul de la OSIM căruia i se prezenta proiectul, dar fiecare are o configurație particulară a feței! La care inventatorul răspunde: Prima dată…

Two friends standing on river bank under umbrella

Trecutul viitor

Ani la rând, m-am certat aproape în fiecare zi cu un foarte bun prieten. În joacă, firește. Certurile noastre erau provocări intelectuale reciproce, ne puneam mintea la treabă, găseam, formulam și la nevoie născoceam argumente. În același timp, erau un mod de a ne ascuți spiritul ludic și simțul umorului, fără de care, după umila mea părere, în lumea de azi, ești pierdut.

ce-ramane-cand-ramane-ceva

Ce ramane cand ramane ceva

O butadă celebră susține că prin cultură generală se înțelege ceea ce rămâne după ceea ce ai uitat tot ceea ce ai învățat. Ca să nu rămână un simplu joc de cuvinte, un sofism provocator și ostentativ, ideea ar trebui nuanțată: ceea ce rămâne după ceea ce ai uitat tot ceea ce ai învățat cu dinadinsul. După ce se evaporă obligativitățile, schemele, regulile, sintezele pentru bacalaureat, citatele și referințele culturale care dau bine în conversație – și se decantează, în sufletul și în mintea ta, ceea ce ai înțeles cu adevărat, ceea ce te-a emoționat cu adevărat, ceea ce iubești cu adevărat, ceea ce știi cu adevărat – și nu pentru că e bine să știi.