nevoia-de-proiecte-nationale

Nevoia de proiecte nationale

Atunci când un sistem funcționează prost, prima vină este, firește, a celor care, prin acțiunile lor, au determinat – direct sau indirect – proasta funcționare. Dar niciodată un sistem – cel puțin unul social-politic-economic – nu poate funcționa prost (pe termen mediu și lung) numai ca urmare a unor acțiuni negative: a doua vină aparține celor care, prin lipsă de acțiune ori prin acțiuni insuficient de coerente, au permis perpetuarea și dezvoltarea proastei funcționări.

normalitatea-si-gesturile-firesti

Normalitatea sociala si gesturile firesti

Doar câteva lucruri au fost mai des și mai apăsat invocate în România postdecembristă decât normalitatea.

Toată lumea spune că vrea normalitate. E drept, însă, că aceasta n-a fost niciodată definită public, printr-o definiție la care să subscriem cu toții. E ușor de bănuit că, pentru cei care au măcar o musculiță pe căciulă, normalitatea înseamnă legi mai blânde, în vreme ce aceia care au fost victimele unui furt sau, Doamne ferește, mai rău, își doresc o normalitate cu o legislație mult mai aspră, care să taie a priori atracția unora pentru infracționalitate.

povestea-hidroforului-albastru

Povestea hidroforului albastru

Alexandru Mitru, unul dintre scriitorii care au legănat copilăria multora dintre noi are un volum intitulat „Povestiri cu tâlc. Tâlc în sensul de înțeles, rost, semnificație, subînțeles, rost, socoteală, interpretare, explicație, fabulă, pildă și chiar glumă alegorică. Așa zic dicționarele.

sub-soare

Sub soare

„Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publică trebuie miscșorată, aroganța funcționarilor publici trebuie moderată și controlată (…). Oamenii trebuie să învețe din nou să muncească, în loc să trăiască pe spinarea statului. E un citat. Foarte corect, nu? De subliniat că autorul este sever atât cu statul, cât și cu cetățenii leneși.

Robin Williams

Robin

Un mare artist este definit, desigur, prin întreaga sa operă. Există critici care consideră că marii artiști sunt definiți chiar și prin rateurile lor – care, oameni suntem, se-ntâmplă să existe. Uneori, rateurile nu fac decât să pregătească terenul pentru o izbucnire de talent, sunt un fel de poligon de încercare, un antrenament pentru ceva măreț. Îmi amintesc, de pildă, cum – după ce ne zguduise cu Probă de microfon și Croaziera – Mircea Daneliuc a scos o ecranizare după Niște țărani care ne-a dezamăgit. Vorbesc despre mine și prietenii mei, care ne făcuserăm din el un semizeu.

Greek Pantheon

Radacinile civilizatiei

Am fost de cinci ori în Grecia. Prima dată în 1995, la Atena, dar am făcut excursii cam peste tot unde se putea: la Epidaur, la Delphi, la Canalul Corint, la Templul lui Poseidon… Din capitală, patru au fost cele mai puternice impresii: că puteai traversa orașul, cu mașina, pe „undă verde”, fără să te oprești aproape niciodată; că puteai culege portocale din pomii de pe stradă; că vestigii antice ies la iveală unde cu gândul nu gândești – vorba cuiva: „Ăștia nu pot săpa să pună un cartof, că dau de-o cetate!”; și că, deși foarte patrioți, chiar naționaliști (în toate tavernele se cânta numai muzică grecească), toți localnicii știau engleza și erau extrem de amabili cu musafirii. De pe urma cărora trăiau și trăiesc!