Una dintre caractersticile general umane este nevoia de idoli. La vârsta copilăriei, mai ales pentru băieți, idolii se recrutează în special dintre eroii de aventură – fie ei reali ori imaginari, adică personaje de cărți, desene animate, filme, benzi desenate. Superman, Spiderman, Batman, Captain America – sunt o întreagă pleiadă. în adolescență și prima tinerețe, zona de selecție se mută înspre muzică și capătă un caracter organizat, social, de grup – de unde numeroasele fan club-uri. Se opresc lucrurile aici? Sunt oare adulții prea serioși sau prea orgolioși ca să mai aibă idoli? Declarativ, da, că nu prea dă bine – exceptând cazurile celor care-și recunosc „oficial” drept idoli pe Schopenhauer, Freud sau Homer. Dar restul? Restul nu prea vorbesc despre asta, dar aproape toți au idoli fotbaliști, oameni de afaceri sau politicieni. Chestie de gust.

Să ne întoarcem însă la adolescență. Cu puțin noroc, în paralel cu admirația pentru vedetele muzicale, actori sau fotomodele, se poate dezvolta cultul pentru unul sau mai mulți scriitori. Acest noroc depinde de o mulțime de lucruri, începând cu ce părinți și profesori ai și terminând cu anturajul. Spune-mi cu cine te împrietenești și o să-ți spun ce cărți citești. O parte dintre adolescenți cresc integrând în viața lor unii autori. Nu e vorba numai de a citi două sau șapte cărți ale unui scriitor, ci chiar de a-ți construi viața și în jurul lor.

Diferența esențială este următoarea: am citit destul de mult Tudor Arghezi, îl consider un foarte bun poet, dar multe alte lucruri n-aș ști să spun despre el; dar am crescut cu Marin Sorescu, i-am urmărit cu sufletul la gură evoluția, l-am respirat, am TRÄ‚IT tot ceea ce scria, îi știu o mulțime de poezii pe dinafară și nu e de mirare că, la 16 ani, l-am oprit pe stradă – singura dată când l-am întâlnit – și i-am mulțumit. Pentru ce? – a întrebat omul, puțin stingherit, la care i-am răspuns: Pentru tot. Alex Ștefănescu povestește că, în adolescență și tinerețe, avea pe pereții camerei afișe cu chipuri de scriitori și citate din operele lor.

Prin filme mai vechi sau în memoria colectivă în camerele teenager-ilor vedem în special postere cu staruri rock, rap, gothic etc. De când cu explozia lumii virtuale, puțini adolescenți mai apelează la pereți, preferând desktopul computerului și ecranul telefonului mobil. Dar dacă ar reveni la pioneze sau scotch și dacă s-ar găsi fotografii de mari dimensiuni cu personalități din toate domeniile, oare spre ce s-ar îndrepta alegerile lor și care ar fi șansa ca, deasupra patului ori a biroului unui băiat sau al unei fete de 12, 14, 16 ani să fie afișat chipul lui Eminescu? Sau al lui J. K. Rowling? Sau măcar al lui Dan Brown? Ar fi posibil oare ca tinerii de azi să aibă un idol din zona artelor plastice? Brâncuși, Dali, Warhol… Din filozofie, teologie, știință, muzică simfonică? Un poster cu Stephen Hawking. Sau cu Solomon Marcus! Știu, zâmbiți. Dar „pisica” nu e la ei, e la noi! Cine, unde, cât, cum, când le vorbește copiilor despre toți cei pomeniți mai sus? Unde se face, în România, cultură generală? Literatură universală, istoria artelor plastice, un tur de orizont al celor mai frumoase clădiri din lume, rezumatul explorărilor geografice, istoria sportului, ceva astronomie și astronautică? Școala? Familia? Presa? Elitele culturale? Așteptăm provincia… sursa foto

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentUn exemplu
Articolul următorStop

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here