Oameni de character

Solomon Marcus

Nu suntem pierduti

Profesorul Solomon Marcus – o valoare națională care ar trebui celebrată ca atare, cel mai importamt ambasador, poate din toate timpurile – și-a rostit discursul de recepție ca membru titular al Academiei Române cu mare întârziere față de titularizarea oficială. Explicația lui a fost tulburătoare: a vrut să se inspire din discursurile profesorilor lui, descoperind uimit, unul după unu, că acestea nu existau, din cauză că, la vremea lor, autoritățile comuniste interziseseră așa ceva – fără îndoială, de teama comparației cu propriile lor speech-uri… De aceea, a explicat Solomon Marcus, „a trebuit să merg la discursurile părinților mei spirituali – ale bunicilor mei spirituali!”

a-fi-celebru

A fi celebru

Cât contează pentru cititor celebritatea scriitorului? E ceva care îți dă o oarecare siguranță că ai de-a face cu ceva de calitate? În cazul unei posibile achiziții, dacă scriitorul e celebru – fie clasic, fie la modă – dai banii mai ușor, mai cu inima împăcată? Evident, vorbesc despre celebritatea propriu-zisă, consacrată de un mare număr de oameni, pentru că mai există și ceea ce s-ar putea numi celebritatea privată: am mai citit și alte cărți ale acestui autor și mi-au plăcut, caz în care nu mai are nicio importanță ce crede despre el restul lumii. Dar prima dată când dai de un autor tot trebuie să te bazezi pe ce-au zis alții. E ca-n bancul cu tipul care inventase un automat de bărbierit: o cutie cu o gaură în care îți bagi fața și un set de lame te rade perfect. Bine, zice uimit omul de la OSIM căruia i se prezenta proiectul, dar fiecare are o configurație particulară a feței! La care inventatorul răspunde: Prima dată…

simona-halep

Simona

Am crescut cu Ilie Năstase. Nu, nu l-am cunoscut personal, dar îl știam la fel de bine ca pe rudele, profesorii sau prietenii mei. Îi urmăream cariera” e mult prea puțin spus, nu i-o urmăream, i-o trăiam. Că știam în orice moment la ce turneu se află, în ce fază, rezultatele ultimelor meciuri, locul la zi ocupat în clasamentul FILT – asta e de la sine înțeles. Ca și faptul că urmăream cu sufletul la gură orice meci al lui se transmitea la TVR – din fericire, în anii 1970, se transmiteau toate turneele importante. Îi știam nu numai loviturile, ci și replicile. Jurnalul meu de adolescent e plin de notații privitoare la Ilie Năstase.

Robin Williams

Robin

Un mare artist este definit, desigur, prin întreaga sa operă. Există critici care consideră că marii artiști sunt definiți chiar și prin rateurile lor – care, oameni suntem, se-ntâmplă să existe. Uneori, rateurile nu fac decât să pregătească terenul pentru o izbucnire de talent, sunt un fel de poligon de încercare, un antrenament pentru ceva măreț. Îmi amintesc, de pildă, cum – după ce ne zguduise cu Probă de microfon și Croaziera – Mircea Daneliuc a scos o ecranizare după Niște țărani care ne-a dezamăgit. Vorbesc despre mine și prietenii mei, care ne făcuserăm din el un semizeu.

stop

Stop

S-a născut și a crescut în India, unde și-a luat și licența în medicină, după care – în 1970 – a emigrat în Statele Unite, unde s-a specializat în endocrinologie și a devenit șeful personalului de la New England Memorial Hospital (NEMH).

Christopher Reeve

Nevoia de idoli

Una dintre caractersticile general umane este nevoia de idoli. La vârsta copilăriei, mai ales pentru băieți, idolii se recrutează în special dintre eroii de aventură – fie ei reali ori imaginari, adică personaje de cărți, desene animate, filme, benzi desenate. Superman, Spiderman, Batman, Captain America – sunt o întreagă pleiadă. În adolescență și prima tinerețe, zona de selecție se mută înspre muzică și capătă un caracter organizat, social, de grup – de unde numeroasele fan club-uri.

constatin-brancoveanu

Un exemplu

E greu să compari cu altceva sau cu altcineva ceea ce a făcut Constantin Brâncoveanu cu trei secole în urmă. Și, ca să fim sinceri, e și greu de înțeles, pentru că niciunul dintre noi nu simte că s-ar putea ridica la înălțimea unui asemenea sacrificiu.

Pink Floyd

De la Emerson la Verdi

În ciuda sistemului comunist opresiv și încuiat – atât spre cât și dinspre exterior, tinerii români au fost întodeauna la zi cu muzica occidentală, cel puțin de la jumătatea anilor 1960. Meritul principal revine secției române a postului de radio Europa liberă, în special – în perioada 1969-1975 – legendarului Cornel Chiriac. Radio România, mai ales pe Canalul 3, încerca să mai strecoare câte ceva, dar predomina muzica ușoară. În plus, românii ajunși peste graniță trimiteau sau aduceau muzică, mai exact discuri de vinil, atât cât puteau trece de cenzura vamei. Nu pot uita că, în 1972, când a apărut Machine Head al lui Deep Purple, un coleg l-a adus la școală trei zile după ce-l prezentase Chiriac la Metronom, emisiunea cu neuitatul generic muzical din Emerson, Lake and Palmer…

legendele-sportului

Legendele sportului

Probabil că știți: Socrate, Pitagora, Platon, Aristotel și Hipocrate au participat ca atleti la Jocurile Olimpice. Platon chiar a castigat doua editii ale Olimpiadei la pankration, un sport de contact definit ca un mix intre box si wrestling. În antichitate, „Minte sănătoasă în corp sănătos” nu era doar o vorbă. Azi… să trecem.