Știm oare cum gândesc copiii de azi? Copiii noștri? Ce simt, ce-i preocupă, ce-i sperie, ce-i bucură, ce-i face fericiți? în destule cazuri nu știm nici măcar ce fac sau pe unde sunt. N-avem timp. Toată ziua la serviciu. înainte, viața copiilor însemna, de cele mai multe ori, grădiniță/școală și pe urmă bunici.

Acum e grădiniță/școală și pe urmă bunici, bonă sau after school. Ruptura dintre părinți și copii, care ajung să se vadă seara târziu sau în weekend sau nici atât s-a clonat în ruptura dintre scriitori și posibilii cititori copii sau adolescenți. Dar aici nu mai e vorba despre faptul că scriitorii n-ar ști ce-i place celui mai tânăr public. Știu foarte bine.

Toți știm: Aventură și mister. Harry Potter, Stăpânul inelelor. Situații reale și pline de haz, gen Hanna Montana sau Zack și Cody, ce viață minunată. Sau Salvați de clopoțel. Apropo, nici filmul românesc n-are vreo treabă cu adolescenții.

Ne tot plângem de „tineretul din ziua de azi”, dar nu-i oferim mai nimic. Nimic care să fie pe gustul lui și, în același timp, să nu fie nociv, firește. Că există tot felul de gusturi, știți… Nu numai la adolescenți.

Din fericire, nu chiar nimic. Și-n domeniul acesta, omul sfințește locul. Am fost, de pildă, la la Opera comică pentru copii. O sală arhiplină de adolescenți a aplaudat în delir o suită de dansuri și arii din Verdi și Bizet! Pe partea de muzică stăm bine cu oferta pentru tineri.

Dar nici Verdi, nici Bizet nu sunt români. Nici măcar nici Bon Jovi. Revenind la cărți, se traduc, slavă Domnului, cărți minunate, cu public-țintă de la 2 la 18 ani. Cu tradusul e bine, cu scrisul – mai subțire. Serios, de ce nu avem și noi Harry Potter-ul nostru? Să zicem… Horia Pătru! Iar școala de vrăjitorie s-ar afla la Bran, că dacă avem și noi un brand național, ăsta e, Dracula, de ce să nu profităm de el? Și dacă nu Harry Potter, nici Micul Prinț, nici Alchimistul, nici Ultima Licornă, măcar Cireșarii mileniului trei.

A trecut mai mult de o jumătate de secol de când Constantin Chiriță i-a plămădit pe Tic, Maria, Victor, Ionel, Dan, Lucia și Ursu, chiar nu poate nimeni să ridice o mănușă atât de veche? Vă dați seama cât s-a lărgit între timp baza de selecție pentru posibilele subiecte ale unui asemenea tip de roman în serial?

Azi, Peștera Neagră ar putea fi Petralona, în Grecia, Teroarea albă s-ar putea desfășura în Elveția, la schi, iar Roata norocului ar fi plasată într-un bazar din Istanbul.

Cireșarii de azi au alte posibilități decât cei de ieri… Și unde e noul Cișmigiu and Company? Să nu-mi spuneți că lumea liceelor de azi nu oferă suficiente subiecte umoristice! Aș zice chiar că, spre deosebire de timpurile lui Grigore Băjenaru, în lumea școlilor de azi ar putea fi plasat și un trepidant roman polițist… Sau, ca să vedem și partea plină a paharului, unul SF, că avem și elevi capabili să construiască roboți!

Nu-i mai certați pe copii că stau toată ziua la calculator, PSP, tabletă, telefon. Nu e vina lor! sursa foto

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCu sau fara palnie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here