în lipsa imaginilor și a termenilor de comparație, majoritatea cifrelor cu care suntem asaltați zilnic sunt irelevante. Fie nu pot fi reprezentate, fie sunt cel puțin suspecte. Cum arată 150.000 de tone? Ce valoare are informația că în Guadelupa s-a construit un baraj de 150.000 de tone de beton? O fi mult, o fi puțin?

Nici măcar eventuala precizare că e cel mai mare din Caraibe nu spune nimic – poate-s doar două și celălalt are 149.000 de tone. Abia dacă afli că ar fi al șaptelea din lume începi să ai o imagine – nu la modul propriu, dar măcar la figurat. în fine, de multe ori nici măcar cifrele relative nu sunt relevante.

Faptul că o fabrică de nasturi și-a triplat anul acesta producția poate să nu fie foarte spectaculos, dacă anul trecut producea zece nasturi.

Alteori, cifrele sunt greu de luat în serios. Ni se spune, să zicem, că 60% dintre oameni suferă de stres. Oare cum au fost numărați? Și cum se măsoară stresul? Te enervezi, ai gesturi bruște, țipi la cetățeni? Dar, mai ales, care sunt limitele? O fi existând, probabil, stres mic, mijlociu și mare. încă mai suspecte sunt rezultatele studiilor care susțin că au măsurat influența unor factori asupra unei caracteristici – cel mai des este vorba despre sănătatea oamenilor.

Cum ar fi că uitatul la televizor mai mult de trei ore pe zi crește cu 15% riscul de glaucom. E un exemplu fictiv, stați liniștiți! Exceptând cazul în care rezultatul e anunțat de o somitate medicală ori o instituție de prestigiu, preferabil cu toate detaliile necesare, se revarsă o cascadă de întrebări, deci de suspiciuni. Presupunem, firește – chiar dacă știrea nu ne spune asta – că s-au cercetat cel puțin două loturi de persoane, unii care se uitau mai puțin la TV, alții mai mult – întru comparație. Mai presupunem că bieții oameni n-au fost folosiți drept cobai, provocându-se deliberat 15% mai multe glaucoame – ci s-au analizat înregistrări medicale independente de cercetare.

Rămâne totuși o problemă: cum se poate stabili dacă nu cumva cele 15 procente au fost provocate (și) de alți factori? Cum spunea Alphonse Allais: „Dacă injectezi unui cal în carotidă două miligrame de nicotină, calul moare.

Asta, însă, nu dovedește nimic, întrucât calul moare și dacă îi injectezi în carotidă doi litri de suc de morcovi”. în aceeași logică, putem anunța cu tam-tam că fumatul crește spectaculos șansele de supraviețuire în trafic! într-adevăr și incontestabil, 66% dintre victimele accidentelor rutiere sunt nefumători!

în fine, să nu uităm extrema fluiditate a cifrelor statistice, prin care un salariu de 100.000 de lei și două de câte o mie de lei dau naștere încurajatorului salariu mediu de 34.000 de lei. Să fim, așadar, prudenți cu cifrele. Mai ales în anii electorali. PS: Toate acestea, însă, nu scuză nicicum lipsa elementară a ordinului de mărime în cazul jurnaliștilor care nu s-au omorât cu mersul la școală.

Astfel, o prezentatoare de știri anunța senină, cu ceva vreme în urmă, că – în urma unei deraieri (fără victime, din fericire) – a trebuit adusă o macara care să ridice locomotiva de… o mie de tone! sursa foto

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here