În lipsa imaginilor și a termenilor de comparație, majoritatea cifrelor cu care suntem asaltați zilnic sunt irelevante. Fie nu pot fi reprezentate, fie sunt cel puțin suspecte.
Atunci când un sistem funcționează prost, prima vină este, firește, a celor care, prin acțiunile lor, au determinat - direct sau indirect - proasta funcționare. Dar niciodată un sistem - cel puțin unul social-politic-economic - nu poate funcționa prost (pe termen mediu și lung) numai ca urmare a unor acțiuni negative: a doua vină aparține celor care, prin lipsă de acțiune ori prin acțiuni insuficient de coerente, au permis perpetuarea și dezvoltarea proastei funcționări.
Toată lumea știe că, dacă se-ntâmplă să-ți sângereze nasul, soluția este să te culci pe spate și să ridici o mână în sus. Mai exact stânga. De ce stânga? - se fac cercetări. Vorba Promoeteului lui Marin Sorescu: "Dar de ce ficatul!?"
Zi de zi, ceas de ceas și proporție de masă suntem asaltați cu mesaje înspăimântătoare despre ceea ce (nu trebuie să) mâncăm.
Unchiul lui Jerome K. Jerome, inegalabilul umorist britanic de la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul celui următor, avea o rețetă infailibilă, pe care-mi iau libertatea - și plăcerea - s-o citez din memorie, deși nu mi-ar fi greu să întind mâna în bibliotecă, acolo unde "Trei pe două biciclete" are locul ei rezervat, dimpreună cu suratele sale jeromiene, alături de cele mai grave și mai importante romane ale timpurilor moderne, căci, după părerea mea, nici umorul unui Zoșcenko, nici SF-ul unui Wells și nici măcar horror-ul unui King n-au de ce să fie separate de marea literatură.
Acum câțiva ani mă bătea gândul să mă înscriu într-o audiență la directorul unei fabrici de chibrituri, să-i înmânez o cutie producție proprie și să-l rog să aprindă două-trei bețe fără să dea foc la birou.
next-level

Next Level

Când Bill Gates, în urmă cu niște ani, a anunțat că-și va dona 80% din avere, suspicioșii au presupus că e o strategie de imagine. Dar strălucitul creator al Microsoft s-a ținut de cuvânt și s-a pus pe treabă. Numai că nu aruncând banii pe fereastră sau picurându-i la colțuri de stradă - cum poate speraseră unii - ci în mod inteligent, controlat, prin intermediul unor fundații de caritate, astfel încât să știe foarte bine cât, cui și mai ales de ce i-a dat. Copii defavorizați, dar și copii superdotați.
În anii 1980 lucram în Centrul de Calcul al unui minister. Femeia de serviciu de pe etaj era o persoană îndrăzneață, care nu prea se încurca în ierarhii și nu numai că ne dădea sfaturi despre viață - asta, așa cum ați observat, face ORICINE - ci ne mai și muștruluia din când în când. Nu pe teme profesionale, orișicât, ci referitor la... bunele maniere!
În 5 ianuarie 1970, la un an și patru luni după ce, opunându-se fățiș intrării Armatei Roșii în Cehoslovacia, Nicolae Ceaușescu își punea la butonieră întreg Occidentul, care avea să-l curteze mai bine de un deceniu. Acesta va fi umplut de decorații și plimbat în calești regale, al doilea efect fiind fascinația exercitată asupra unei bune părți a intelectualității române care, văzând în Ceaușescu un conducător curajos și naționalist, s-a înghesuit să intre în partid. O bombă exploda la București. Construită, armată și lansată nu de către trupele Tratatului de la Varșovia, ci de către un mic grup de artiști anarhiști, condus de regizorul Lucian Pintilie. Oameni care, din câte se pare, nu leșinaseră de emoție în urma celebrului miting anti-Moscova.
Un document excepțional a ajuns pe Internet, mai exact pe Facebook. Nu, nu este despre agenți sub acoperire, alegeri, spionaj, război, politică. Nici despre vreo vedetă din showbiz sau din fotbal. Nici despre bursă, afaceri, fonduri europene sau tunuri.

SA FIM SOCIALI

ARTICOLE POPULARE

RECOMANDARI EDITORIALE