A venit vara și, odată cu ea, vacanțele. în ciuda crizei, numărul românilor care-și petrec vacanța în străinătate crește de la an la an.

Sigur, am putea glumi întrebându-ne câți din cei plecați de-acasă se mai întorc și mai ales de ce. După cum, de data asta într-o notă serioasă, ar fi interesant de știut ce procent dintre români n-au fost nicăieri în ultimii ani sau oricând.

Pentru că sunt destui cei care n-au văzut niciodată marea, n-au ieșit niciodată din țară sau chiar din localitate. Dar nu despre asta voiam să vorbim. Cu ce pleacă oamenii prin alte zări de soare pline e destul de limpede: bagaje, o brumă de bani, bilete, vauchere.

Dar cu ce se întorc? De regulă cu suveniruri – pentru sine și pentru cei apropiați. Și cu ce altceva? Orice colț de lume este un univers complex, pe care merită să-l vezi și apoi să-l povestești. Dacă ascultăm relatările celor care ajung, iată, până în Tunisia și Egipt – ca să nu vorbim despre destinații și mai exotice, și mai îndepărtate – de multe ori fie nu auzim nimic, fie primim ceva informații despre condițiile de cazare și masă, servicii, cum era plaja, în cel mai fericit caz cum arăta hotelul. Să îndrăznesc oare să rostesc sintagma „turism cultural”? Să număr în gând câți cunoscuți mi-au povestit despre muzee, monumente sau istoria locurilor prin care au călcat?

Din păcate, nici nu e nevoie să merg așa departe. încă mai trist este faptul că rareori mi s-a spus ceva despre cum erau oamenii locurilor, cum se îmbracă și cum vorbesc, cum arată, cum se mișcă și cum se poartă. N-am aflat prea multe nici despre arhitectura orașelor ori a stațiunilor, nici despre atmosferă – la propriu ori la figurat, nici despre vegetație sau geografie. Am înțeles – și, când am trecut eu însumi granița, am putut vedea – că există turiști care nu părăsesc, pe tot timpul sejurului, localitatea respectivă, chiar dacă au venit cu mașina, iar unii nu ies măcar din zona hotelului. Cum întotdeauna, la mare, acestea au piscină, destui aleg să nici nu calce pe plajă.

E drept că, în multe cazuri, aceasta e la o distanță respectabilă de hotel. Și uite-așa vii și spui: „Am fost în Tunisia!” „Și cum e acolo?” „Păi, aveau jacuzzi, mâncarea era cam ciudată, dar seara băgau muzică mișto la bar”. „Și altceva?” „Altceva ce?” sursa foto

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDespre caracter
Articolul următorReconstituirea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here