Alexandru Mitru, unul dintre scriitorii care au legănat copilăria multora dintre noi are un volum intitulat „Povestiri cu tâlc”. Tâlc în sensul de înțeles, rost, semnificație, subînțeles, rost, socoteală, interpretare, explicație, fabulă, pildă și chiar glumă alegorică. Așa zic dicționarele. Iată o poveste cu tâlc. Sută la sută adevărată. într-un cămin studențesc, în urmă cu niște ani, a fost numit un nou administrator.

Omul, genul hotărât, s-a pus pe treabă și nu i-a trebuit mult timp să constate că studenții nu prea beneficiau nici de apă caldă, nici de căldură în sezonul rece. Clădire veche, instalație la fel, presiune scăzută în cartier.

Ca atare, soluția apare sub forma unui hidrofor. „Ie-te, nene, la ăsta!”, au pufnit șefii lui, dar și toți cei de pe-acolo, „adică noi nu știm asta, adică nouă nu ne-ar fi dat prin cap să punem hidrofor! Nu se poate, nene, nu permite instalația, nu merge, nu se pupă! Crezi că n-am încercat? Asta-i problemă veche, nu se poate rezolva!” Și ce i-or mai fi spus, enervați și amuzați totodată. Omul însă era hotărât.

A făcut rost de hidrofor, l-a montat, l-a racordat la instalații și, ce să vezi, s-a „pupat”. Când totul era gata, pentru că aparatul era „la roșu”, l-a și vopsit. în albastru. Așa i-o fi plăcut lui, sau avea niște vopsea albastră în magazie, să nu mai dea bani pe alta. La fel de bine putea fi verde sau portocaliu. Hidroforul nu e chiar exponat de muzeu, vine lumea în cămin și tu, gazdă, zici: „Haideți să vă arăt hidroforul!” Putea să fie și galben cu dungi negre. Nu estetica e scopul existenței lui.

Cu explicabilă mândrie, dar și pentru că oricum trebuia să anunțe și să facă recepția lucrării, să arate pe ce și mai ales de ce a cheltuit banii, noul administrator i-a chemat pe toți la un fel de inaugurare oficială. Fără șampanie și fursecuri. A deschis robinetele și, ce să vezi?, miracolul tehnicii mileniului trei, apă caldă și căldură, fără probleme. Asistența a rămas siderată, încremenită-n în proiect, mască.

Până ce unul dintre ei, dezmeticindu-se și regăsindu-și aplombul, a pufnit în râs: „Ia uite ce-a făcut ăsta!! A vopsit hidroforul în albastru!!” în zilele următoare, și în cămin, și în universitatea de care depindea, nu s-a vorbit decât despre asta: „Ai auzit ce-a făcut administratorul ăla nou? A vopsit un hidrofor albastru!” Sunt sigur că și voi cunoașteți cel puțin o poveste în care un om care știe ce vrea a reușit ceva ce toți ceilalți susțineau că nu se poate, iar singura lui recompensă morală a fost că nihiliștii l-au luat peste picior: „Bine-bine, dar AȘA?!”. sursa foto

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here