Alexandru Mitru, unul dintre scriitorii care au legănat copilăria multora dintre noi are un volum intitulat "Povestiri cu tâlc. Tâlc în sensul de înțeles, rost, semnificație, subînțeles, rost, socoteală, interpretare, explicație, fabulă, pildă și chiar glumă alegorică. Așa zic dicționarele.
Am fost de cinci ori în Grecia. Prima dată în 1995, la Atena, dar am făcut excursii cam peste tot unde se putea: la Epidaur, la Delphi, la Canalul Corint, la Templul lui Poseidon... Din capitală, patru au fost cele mai puternice impresii: că puteai traversa orașul, cu mașina, pe "undă verde", fără să te oprești aproape niciodată; că puteai culege portocale din pomii de pe stradă; că vestigii antice ies la iveală unde cu gândul nu gândești - vorba cuiva: "Ăștia nu pot săpa să pună un cartof, că dau de-o cetate!"; și că, deși foarte patrioți, chiar naționaliști (în toate tavernele se cânta numai muzică grecească), toți localnicii știau engleza și erau extrem de amabili cu musafirii. De pe urma cărora trăiau și trăiesc!
Cu greu s-ar putea născoci o întrebare mai grea... Și asta dintr-un motiv elementar: admirația e legată de noțiuni prin definiție relative, deci discutabile: frumos, bun, curajos. Chiar calități aparent cuantificabile, cum ar fi inteligența (avem teste IQ, nu?) sau cultura (număr de cărți citite, număr de concerte simfonice cunoscute - sau similar) rămân mult în afara unui consens universal.
Povestea spune că, la un "mare miting popular de adeziune" de la mijlocul anilor 1980, în vreme ce Nicolae Ceaușescu trecea mândru prin mulțime, toți manifestanții din jur strigau "Ura! Ura!", spre bucuria, satisfacția, dar și liniștea oamenilor de ordine, care trebuiau să asigure "o atmosferă de vie recunoștință față de" - până când unul dintre ei observă un bărbat încruntat care nu deschidea gura. Se apropie imediat de el și-l întrebă: "Dumneata de ce nu strigi «Ura!»?", la care bărbatul răspunse: "Eu o țin în mine".
Ați observat că americanii nu se sfiesc să arate că-și iubesc țara? Și asta se-ntâmplă într-un stat federal, compus din 50 de entități administrative, fiecare cu orgoliile și caracteristicile lor locale, într-un stat închegat ca națiune cu doar puțin peste 230 de ani în urmă, într-un popor alcătuit din nenumărate etnii diferite.
gama-intreaga

Gama intreaga

Pe unele ziduri din București - poate și din țară, n-am văzut - cineva a imprimat cu un șablon (deci nu un grafitti făcut la repezeală) textul "Maneaua ucide".
Nu puține sunt piesele muzicale despre care a spune, conform unui șablon de exprimare, că "mi-au marcat" formarea ar fi prea puțin. Ar fi mai potrivit ceea ce a spus Alex Ștefănescu despre cartea lui Stephen Koch Intelectualii occidentali și tentația stalinismului: "Această carte mi-a schimbat biografia".
Oamenii au știut dintotdeauna să petreacă. Sau, mă rog, cel puțin din antichitate, căci despre balurile Epocii de piatră avem puține informații. Dar romanii! Toți cei revoltați de decăderea moravurilor în secolele XX-XXI ar face bine să se documenteze puțin asupra modului în care se distrau strămoșii noștri! Noi suntem mici copii cuminți față de ei.
Ok, am convenit anterior că nu poate fi vorba despre vreun dress code la un concert rock. Și dacă unii vor să epateze cu o ținută cât mai ușchită, lăsați-i în pace: dacă n-o fac la 20 de ani, când s-o facă!?
aniversare-google

La o aniversare

Pe 27 septembrie 2014, Google a împlinit 16 ani. Cum, cum!? Ai vrut probabil să spui 76! Sau 56. Sau măcar 36. Nu, doar 16. Șaisprezece ani. Vârsta la care, în Statele Unite, îți poți lua carnet de conducere auto.

SA FIM SOCIALI

ARTICOLE POPULARE

RECOMANDARI EDITORIALE