Casablanca, mileniul trei
Ce-au în comun, fizic, Colombo și Humprey Bogart? Cam greu de găsit o trăsătură comună comisarului genial, aiurit, șleampăt, cu o căutătură strâmbă, și detectivului fermecător, elegant, sarcastic și nemilos din “Șoimul maltez”. Și totuși ea există, ba chiar sare în ochi – scuze, Peter Falk! – de vreme ce reprezintă stratul exterior al persoanei.
Trenciul. Boțit și veșnic fluturând la primul – strâns în talie și impecabil călcat la al doilea. Importarea în română a numelui trench-coat a produs un cuvânt care sună cam nașpa, aducând aminte de terci. Cu toate acestea, haina de ploaie făcută din gabardină, poplin sau piele a fost gândită de la bun început să fie ceva stilat, înlocuind mai grosolana manta de serj în care se-mbrăcau soldații britanici și francezi în Primul Război Mondial.
Noua îmbrăcăminte a fost un atât de mare succes de imagine încât nu e de mirare că inventarea ei e revendicată de două mari case de creație vestimentară, Burberry și Aquascutum, ce-a de-a doua susținând că o gândise încă de prin 1850!
în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial – să reținem deci că, la origine, vorbim despre un articol vestimentar militar! – trenciul a “migrat” în ambele direcții, adică spre Statele Unite și URSS, în forme diferite, evident… Istoriografia neoficială însă – adică percepția publică, la urma urmei ce altceva contează? – a reținut însă nu destinațiile milităroase, ci trenciul lui Rick din Casablanca, dar și cel – în cu totul alt gen de film – al Inspectorului Clouseau din seria Pantera Roz.
în România, trenciul este asociat în principal cu lumea urbană interbelică. Primăvara și toamna, scriitorii care se-ntâlneau la Capșa, domnii care circulau pe Calea Victoriei, dar chiar și oameni mai puțin înlesniți, dinspre marginea orașelor, purtau trenciul ca un semn distinctiv de stil. Culorile aproape exclusive erau gri și bej, fără a lipsi însă negrul. Negrul, mai ales în varianta din piele, rămâne însă greu de desprins de două amintiri colective dătătoare de fiori.
Nu intrăm aici în amănunte, că nu e locul. Sigur că e o nedreptate, negrul fiind arbitrul eleganței, dar, ce să-i faci?, teroarea se uită greu. Ce șansă are trenciul de a redeveni pardesiul preferat al bărbaților, acum, în mileniul trei? Una cu siguranță solidă!
Practic, are tot ce-i trebuie pentru asta, cu o singură excepție: o personalitate carismatică drept etalon. în momentul în care va exista cel puțin o vedetă masculină – din orice domeniu – care să apară insistent în trenci, sunt sigur că moda se va relansa. Se simte cineva Rick Blaine? Sau măcar Victor Laszlo? sursa foto