Un cântec cât o paradigmă

Nu puţine sunt piesele muzicale despre care a spune, conform unui şablon de exprimare, că „mi-au marcat” formarea ar fi prea puţin. Ar fi mai potrivit ceea ce a spus Alex Ştefănescu despre cartea lui Stephen Koch Intelectualii occidentali şi tentaţia stalinismului: „Această carte mi-a schimbat biografia”. Nu puţine – mai ales că, spre norocul meu, ele aparţin mai tuturor genurilor, de la simfonic la rock, de la operă la folk, de la şansonetă la romanţă, de la muzica uşoară la vals şi aşa mai departe.

În cele ce urmează, vreau să mă refer însă doar la zona aceea fără nume care acoperă tot ceea ce admiră şi fredonează adolescenţii şi tinerii. Într-o vreme i s-a spus chiar aşa, muzica generaţiei tinere, şi nu ştiu o denumire mai bună, în care să intre şi Neil Diamond şi Deep Puple şi King Crimson.

Un clasament general mi se pare imposibil, fie el şi Top 100. Ceva mai simplu mi-ar fi să menţionez preferinţe pe stiluri. În materie de slow, primele titluri ar fi Beatles: Hey, Jude, Something, Dont’t Let Me Down... Dacă vorbim despre power play, piese de rezistenţă, pentru generaţia mea suverane rămân In A Gadda Da Vida şi Stairway To Heaven. La hard rock aş fi tentat să pomenesc mai întâi Lazy, Whole Lotta Love sau Easy Living.

Vârful rock and roll rămâne, după mai mult de jumătate de secol, Rock Around The Clock, şi tot Bill Halley domină twistul, cu Let’s Twist Again. În folk-ul mondial, nu ştiu nimic peste Blowing In The Wind şi Donna, Donna, iar în cel românesc – mai sus de Fiii lacrimilor tale şi Podul de piatră.

La aceasta din urmă aş vrea să mă opresc puţin... Astăzi, din câte ştiu şi văd, nu prea mai există jocuri de copii. În copilăria mea erau Ţară, ţară, vrem ostaşi, De-a v-aţi ascunselea („Faţea”, îi spuneam pe scurt), mai multe variante de Leapşa, apoi 1-2-3 la perete, Uliul şi porumbeii (De-a puia gaia) şi, nu în ultimul rând, Podul de piatră, singurul – dintre cele pe care mi le amintesc – care avea un cântec ataşat. Nu mică mi-a fost surpriza să-l aud, dezvoltat ca muzică şi mai ales ca text, în interpretarea lui Mircea Florian.

Ideea de a folosi un cântecel al străzii e rară, dar nu unicat. Peste ani, l-am auzit pe Toto Cutugno cântând o variantă italiană la „Joacă, joacă, joacă băiete, că eşti frumos ca un castravete, jocul nostru este format dintr-o fată şi-un băiat”. Mircea Florian nu exploata însă partea ludică, ci pe cea filozofică! Podul de piatră este, în mod evident, orice proiect pe care oricare dintre noi şi l-ar putea propune.

Dar... „Apele repezi au coborât din munţi, făr’ s-asculte sfatul celor azi cărunţi” şi podul s-a dărâmat. Această sintagmă, „celor azi cărunţi” – şi nu „celora cărunţi” sau similar – m-a fascinat de la prima audiţie, pe când aveam doar 15 ani.

Da, sunt momente în care ar trebui ascultat nu sfatul celor cărunţi, ci al celor care vor fi astfel abia peste ani, când îşi vor aminti evenimentele. Sunt clipe în care ar fi bine de ascultat sfatul celor mici!

Pentru cei care, eventual, n-ar fi înţeles mesajul cântecului, spre final Mircea Florian devine explicit: „Fără speranţă totul e pierdut, podul de piatră trebuie refăcut”. Un pod, fie el şi de piatră – un proiect, fie el şi „beton” – poate fi dărâmat. Îl ia apa. Nu e plăcut, dar nici nu e fatal.

Nu trebuie decât să faci altul, într-un loc mai bun („pe mal în jos”), „altul mai trainic şi mai frumos”. Succes!   sursa foto

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

Comentarii (3)

Andrei  24.07.2015

Bun articol!

Alex  29.09.2015

Interesant

chris  29.09.2015

Great article!

Scrie un comentariu