Te rog să-mi scrii

Din ploaia de sondaje şi statistici care ne inundă zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă lipsesc totuşi unele destul de interesante. Bunăoară, audiovizualul e obsedat de ratinguri, dar nimeni nu pare să-şi pună problema dacă un televizor deschis înseamnă că se uită cineva la el şi dacă îi place ce vede.

N-ar fi oare mult mai interesantă cifra revizionărilor? Sau cea a fidelităţii? Dacă la acelaşi televizor este urmărită de mai multe ori aceeaşi emisiune, eventual şi în reluare – asta, da, chiar ar spune ceva. Pe mine m-ar mai interesa, de pildă, care mai este, în activitatea Poştei, raportul dintre corespondenţa birocratică (taxe, impozite, contracte, formulare) şi corespondenţa personală.

Asta pentru că am constatat cu amărăciune că din viaţa mea au dispărut cu totul scrisorile. Şi am motive serioase să presupun că nu sunt un caz special. O!, sigur, primesc zilnic numeroase mail-uri, sms-uri şi mesaje pe Fb. Dar nimic în cutia poştală – în afară de facturi şi mega-oferte de şuruburi auto-filetante. Nu mai ştiu de ani de zile cum arată scrisul oamenilor pe care îi iubesc! De altfel, mă îndoiesc că vreunul dintre ei a ţinut recent un pix în mână.

Gândiţi-vă ce literatură formidabilă s-a construit pe corespondenţă! Ce schimburi de misive, parfumate sau veninoase, s-au dovedit a fi proză şi filozofie de cea mai bună calitate!

Ce risipă de nuanţări, ce înflorituri, ce sarcasme, tandreţuri sau sclipitoare dueluri ale ideilor! Vă daţi seama că, azi, dacă un om important se apucă să-şi publice schimbul de mesaje cu unul sau mai mulţi cunoscuţi, pentru a nu falsifica realitatea trebuie să ne aşteptăm să găsim acolo prescurtări de una-două litere ori chiar cifre şi, din când în când, câte un emoticon... Emoticoanele sunt un fenomen în sine, un năucitor barometru al modernităţii.

Căci ce poate fi mai halucinant, mai robotic, mai cyborg decât să rezumi, să standardizezi şi să iconografiezi sentimentele!? După cum sistematizate şi prefabricate sunt acum şi felicitările de Paşti, Crăciun, ziua de naştere. Primeşti un mesaj de la un prieten şi rămâi siderat: de când compune ăsta versuri religioase!? Stai liniştit, e de pe Internet. Prietene, te rog să-mi scrii! Nu pe Messenger, nici pe Yahoo. Pe hârtie. Ştiu că e greu, dar fă-o pentru mine. De poimâine o să deschid cu nerăbdare cutia de scrisori... sursa foto 

Eu cu celalalt

Articole similare

  • Eu cu celalalt

    Închinăciune

    Când eram în facultate, a venit un tovarăş propagandist ca să ne vorbească despre „Religia? O frază de dânşii invocată, ca cu a ei putere

  • Eu cu celalalt

    Dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, ..

    Tinerii au ieşit în stradă. În sfârşit. Le-a trebuit ceva timp, dar au făcut-o, şi încă într-un mod sclipitor, cu rezultate

  • Eu cu celalalt

    Cu sau fără cenzură

    Cu cel mai bun prieten mă văd cam o dată pe an şi vorbim la telefon aproape la fel de

  • Eu cu celalalt

    Pe ce se clădește o prietenie?

    La urma urmei, ce-nseamnă a fi prieteni? Actorul Alexandru Repan mărturisea, într-un interviu, că preferă să aibă amici, nu prieteni, criteriul fiind unul

Comentarii (0)

Scrie un comentariu