Te invit la un pahar

Horribile dictu? Este alcoolul un rău în sine? Trebuie el evitat la maximum? „Caracterul omului se cunoaşte la băutură şi la jocul de cărţi”, susţine o zicală mai veche, comiţând o dublă nedreptate, căci şi bridge-ul e joc de cărţi, nu numai pokerul.

De altfel, n-am auzit să se fi întâmplat lucruri reprobabile la campionatele de poker. Dar alcoolul? Campania socială TV dedicată lui ne sfătuieşte, cu îndreptăţire, să evităm consumul în exces de alcool. Fireşte, fără a încerca o cuantificare, imposibilă din motive evidente: depinde de la om la om şi, pe de altă parte, existând atâtea feluri de băuturi alcoolice, o eventuală limită (zilnică, să zicem) ar trebui exprimate în grame de alcool pur – or, cine are timp şi chef să se-apuce să calculeze câte a consumat din trei beri sau două şpriţuri?

Din fericire, lucrurile nu stau nici aşa dramatic, nici aşa complicat. „Cât poţi să bei?” şi „Ce să bei?” au un răspuns comun: Ce şi cât se potriveşte împrejurărilor, fără a deranja pe nimeni. Acasă, singur, restricţiile sunt cele mai lejere, dar şi acolo există cel puţin o limită, cea dincolo de care te simţi rău – pe loc sau ulterior.

Nicio explicaţie de tipul „înecarea amarului”, depresie, inimă albastră etc. nu scuză agresarea propriului tău corp, minunata maşinărie dăruită de Dumnezeu (sau de natură, dacă eşti ateu). În rest – liber! De-ndată ce alături de tine se află măcar o altă persoană, lucrurile se schimbă radical şi – de altfel – nu numai în ceea ce priveşte băutul, ci şi ţinuta, limbajul, gestica, mimica, tot. A!, sigur, dacă doi sau mai mulţi prieteni (ori prietene!) decid să se simtă bine împreună, necenzurat, este exclusiv treaba lor.

A vecinilor devine numai de la un anumit număr de decibeli în sus... În ceea ce priveşte alegerea licorii, în afara gusturilor – care, cum se ştie, nu se discută – aş zice că, aşa cum cravata trebuie asortată la costum, băutura trebuie asortată la cravată... Şi la pantofi. Şi la decor. Parcă n-aş bea şampanie în adidaşi şi-n pantaloni scurţi, pe un drum de munte, nu? Şi nici ţuică pe la o pool party.

Aşa cum n-aş mânca un hamburger îmbrăcat în smoking. Eu, nu el... Bine, ştiu, sunt destui cei care-ţi pot demonstra că n-ar trebui să mănânci niciodată un hamburger, dar eu nu-s aşa radical. Dacă vorbim despre o masă în toată regula, lunch, dinner sau brunch, contează nu numai ce bei, ci şi în ce ordine.

Dar, la urma urmei, contează esenţial doar câteva lucruri: - să te simţi bine şi să-ţi facă reală plăcere (altfel spus să nu bei doar pentru că beau toţi); - să nu devii în niciun fel stingheritor pentru nimeni; - să arăţi bine în fiecare moment; - dacă se poate, să te simţi bine şi a doua zi! sursa foto

Eu cu celalalt

Articole similare

  • Eu cu celalalt

    Închinăciune

    Când eram în facultate, a venit un tovarăş propagandist ca să ne vorbească despre „Religia? O frază de dânşii invocată, ca cu a ei putere

  • Eu cu celalalt

    Dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, ..

    Tinerii au ieşit în stradă. În sfârşit. Le-a trebuit ceva timp, dar au făcut-o, şi încă într-un mod sclipitor, cu rezultate

  • Eu cu celalalt

    Cu sau fără cenzură

    Cu cel mai bun prieten mă văd cam o dată pe an şi vorbim la telefon aproape la fel de

  • Eu cu celalalt

    Pe ce se clădește o prietenie?

    La urma urmei, ce-nseamnă a fi prieteni? Actorul Alexandru Repan mărturisea, într-un interviu, că preferă să aibă amici, nu prieteni, criteriul fiind unul

Comentarii (0)

Scrie un comentariu