Sincronizarea muzical-vestimentară

Ok, am convenit anterior că nu poate fi vorba despre vreun dress code la un concert rock. Şi dacă unii vor să epateze cu o ţinută cât mai uşchită, lăsaţi-i în pace: dacă n-o fac la 20 de ani, când s-o facă!? Lucrurile se schimbă însă dacă vorbim despre un concert simfonic (sau operă sau piesă de teatru). Nu, nu e o crimă dacă te duci la Filarmonică îmbrăcat în blugi – mai ales dacă le asortezi un sacou decent. Dar e preferabil să fii cât mai elegant.

E o formă de respect faţă de locul unde te afli, faţă de stilul concertului, faţă de orchestră, dirijor, solişti. O formă de sincronizare. N-ar fi cumva ciudat ca oamenii de pe scenă să fie îmbrăcaţi în frac şi cei din sală în bermude? O convenţie, la urma urmei – exact acelaşi tip de convenţie care îţi permite să te duci îmbrăcat cum vrei la Christmas Party, dar îţi cere – sau, hai să spunem mai puţin sentenţios, îţi recomandă sacou, cămaşă albă şi cravată când mergi la interviu pentru un job... Şi, poate nu în ultimul rând, a te îmbrăca altfel la un concert simfonic decât la unul rock e o formă de-a evita monotonia şi uniformitatea.

Doar n-o să arătăm la fel oriunde ne ducem: la operă, pe plajă, la serviciu şi la piaţă! Trebuie, însă, observat, că lucrurile nu sunt maniheiste, ci nuanţate, şi asta pentru că şi muzica „serioasă” ştie să fie nuanţată! Mai întâi, depinde de oră. Aţi băgat de seamă că la minunatul Concert de Anul Nou de la Viena nici cei de pe scenă, nici cei din sală nu sunt îmbrăcaţi în fracuri sau alte ţinute de seară (mă rog, cu unele excepţii...) Eleganţi, dar mai degrabă casual.

În al doilea rând, depinde de loc. În ultimii ani, s-au înmulţit concertele clasice desfăşurate în aer liber, în special în amfiteatre antice, dar nu numai. Normal că într-o gradenă de piatră n-o să porţi rochie de seară cu strassuri!

În al treilea rând, avem spectacolele mixte, pop-canţonete, rock-simfonic etc. Aici, aş zice că – ţinând cont şi de loc, şi de oră – fiecare se orientează cum socoteşte că e mai potrivit să se prezinte.

Una peste alta, esenţial e să nu fii rupt de context, să nu faci notă discordantă. Pe Wembley, la un concert Bon Jovi (vă doresc!), e mişto să întoarcă lumea capul după tine; în sala Filarmonicii din Londra, la un concert cu Radu Lupu – nu! by Tudor Călin Zarojanu  sursa foto

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

Comentarii (1)

Kennwaycle  5.05.2017

Same Day Delivery Candain Drug Order Azithromycin 250 Mg Sell Acyclovir 800 Cash On Delivery Bentyl Pills [url=http://byuvaigranonile.com]viagra[/url] Cheapest Levitra

Scrie un comentariu