Povestea hidroforului albastru

Alexandru Mitru, unul dintre scriitorii care au legănat copilăria multora dintre noi are un volum intitulat “Povestiri cu tâlc”. Tâlc în sensul de înțeles, rost, semnificație, subînțeles, rost, socoteală, interpretare, explicație, fabulă, pildă şi chiar glumă alegorică. Aşa zic dicţionarele. Iată o poveste cu tâlc. Sută la sută adevărată. Într-un cămin studenţesc, în urmă cu nişte ani, a fost numit un nou administrator.

Omul, genul hotărât, s-a pus pe treabă şi nu i-a trebuit mult timp să constate că studenţii nu prea beneficiau nici de apă caldă, nici de căldură în sezonul rece. Clădire veche, instalaţie la fel, presiune scăzută în cartier.

Ca atare, soluţia apare sub forma unui hidrofor. „Ie-te, nene, la ăsta!”, au pufnit şefii lui, dar şi toţi cei de pe-acolo, „adică noi nu ştim asta, adică nouă nu ne-ar fi dat prin cap să punem hidrofor! Nu se poate, nene, nu permite instalaţia, nu merge, nu se pupă! Crezi că n-am încercat? Asta-i problemă veche, nu se poate rezolva!” Şi ce i-or mai fi spus, enervaţi şi amuzaţi totodată. Omul însă era hotărât.

A făcut rost de hidrofor, l-a montat, l-a racordat la instalaţii şi, ce să vezi, s-a „pupat”. Când totul era gata, pentru că aparatul era „la roşu”, l-a şi vopsit. În albastru. Aşa i-o fi plăcut lui, sau avea nişte vopsea albastră în magazie, să nu mai dea bani pe alta. La fel de bine putea fi verde sau portocaliu. Hidroforul nu e chiar exponat de muzeu, vine lumea în cămin şi tu, gazdă, zici: „Haideți să vă arăt hidroforul!” Putea să fie şi galben cu dungi negre. Nu estetica e scopul existenţei lui.

Cu explicabilă mândrie, dar şi pentru că oricum trebuia să anunţe şi să facă recepţia lucrării, să arate pe ce şi mai ales de ce a cheltuit banii, noul administrator i-a chemat pe toţi la un fel de inaugurare oficială. Fără şampanie şi fursecuri. A deschis robinetele şi, ce să vezi?, miracolul tehnicii mileniului trei, apă caldă şi căldură, fără probleme. Asistenţa a rămas siderată, încremenită-n în proiect, mască.

Până ce unul dintre ei, dezmeticindu-se şi regăsindu-şi aplombul, a pufnit în râs: „Ia uite ce-a făcut ăsta!! A vopsit hidroforul în albastru!!” În zilele următoare, şi în cămin, şi în universitatea de care depindea, nu s-a vorbit decât despre asta: „Ai auzit ce-a făcut administratorul ăla nou? A vopsit un hidrofor albastru!” Sunt sigur că şi voi cunoaşteţi cel puţin o poveste în care un om care ştie ce vrea a reuşit ceva ce toţi ceilalţi susţineau că nu se poate, iar singura lui recompensă morală a fost că nihiliştii l-au luat peste picior: „Bine-bine, dar AŞA?!”.   sursa foto

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

Comentarii (0)

Scrie un comentariu