Mai uşor cu sfaturile!

Cam câte sfaturi primiţi pe zi? Nu-i aşa că toată lumea din jurul dv. se pricepe la aproape orice? Sfaturile pe care le primim în ropote torenţiale, în cascadă, în valuri, în tsunami-uri se pot grupa pe categorii.

 

Primul capitol este “Cum să-ţi trăieşti viaţa”. În orice caz, nu aşa cum o trăiţi dv. acum!

Subcapitole principale: “Cum să te porţi cu femeile”, respectiv bărbaţii, şi “Cum să-ţi creşti copiii”. O!, categoria “Cum să-ţi creşti copiii” e minunat reprezentată, de câte ori nu mi s-a-ntâmplat – şi bag mâna-n foc că vi s-a întâmplat şi dv. – ca pe stradă sau în parc o persoană necunoscută, de regulă o doamnă în vârstă, să-mi spună “Nu e bine ce faceţi cu copilul!” Pentru că sunt un om pe care părinţii l-au învăţat că nu trebuie să vorbească urât, mă mărginesc să zâmbesc ca un crocodil, sususrând printre dinţi: “Mulţumesc frumos, doamnă!” Dacă insistă, repet aceleaşi trei cuvinte, dar mai tare.

Ar fi o chestie să-şi ia curajul careva să oprească pe stradă şi cupluri cărora să le spună: “Nu e bine ce faceţi cu soţia!”

Al doilea capitol este “Cum să-ţi faci meseria”. În orice caz nu aşa o faceţi dv. acum! Câtă vreme sfaturile vin de la colegi sau de la şefi, sunt suportabile, dar e genial când un economist îi explică unui ziarist cum se face presa. Sau invers.

 

Al treilea capitol – şi mă opresc aici cu enumerarea, ca să nu vă enervaţi prea tare – este “Ce nu e bine să înghiţi”. E o categorie foarte bine reprezentată pe mail. Nu trece zi să nu primesc un mesaj prin care să fiu anunţat că sunt nebun dacă mănânc peşte pangasius, extrem de toxic, dacă-mi plac lactatele – nocive în totalitatea lor, dacă mă-ndop cu colesterol sub formă de unt, dar şi dacă înghit cancerigena margarină, că e rău, rău, rău, să mănânci carne, plină de toxine, dar şi legume-fructe, care provoacă ulcere, colite şi alte delicii, că apa plată e mai rea decât cea de la robinet, care oricum e criminală, că apa minerală îţi dă pietre la rinichi, că zahărul îţi procură diabet, sarea hipertensiune, grăsimile dau trigliceride şi alcoolul, vorba bancului, omoară celulele nervoase, rămân numai cele calme. Ce  să mai vorbim de fast-food, e-uri, acid citric sau potenţiator de gust – apropo, n-ar fi frumos să existe potenţiatori de gust şi pentru gusturile artistice?

 

Departe de mine insinuarea că toate acestea ar fi gogoşi (adică zahăr, cocă indigestă, ulei prăjit!). Din contră, cred că tărie că toate sunt adevărate. De aceea le ignor, pentru că ar însemna să nu mănânc şi să nu beau nimic, ceea ce nu e imposibil, dar are urmări.

 

În 1990, Adam Brown se pregătea să înceapă facultatea, plecând de acasă. La masa din bucătărie, tatăl lui îi scria câteva sfaturi de viaţă. 511, mai exact. Câţiva ani mai târziu, lista ajunsese la 1560 şi devenise publică, mai exact tradusă în 35 de limbi şi publicată în câteva milioane de exemplare: “The Complete Life’s Little Instruction Book”, mic manual de utilizare a vieţii, de Jackson Brown jr. Dovadă că oamenii AU nevoie de sfaturi, cu câteva condiţii: să fie inteligente, să vină de la cineva care le-a aplicat cu succes, să fie formulate scurt, fără emfază şi, dacă se poate, cu un strop de emoţie, respectiv de umor. Iată câteva din cele ale lui Brown:

 

Priveşte oamenii în ochi.

Cântă sub duş.

Poartă pantofi curaţi.

Bea şampanie fără nici un motiv special.

Surprinde-i pe cei dragi cu mici daruri.

Foloseşte-ţi umorul pentru a amuza, nu a abuza.

Nu uita că orice ştire e manipulată.

Dă cu împrumut doar acele cărţi despre care nu-ţi pasă dacă le mai vezi înapoi.

Citeşte Drepturile Omului.

Învaţă să citeşti un raport financiar.

Spune-le deseori copiilor tăi că sunt extraordinari şi că ai încredere în ei.

Zâmbeşte mult. Nu costă nimic şi valorează enorm.

Învaţă să asculţi. Ocaziile, uneori, bat la uşă foarte încet.

Poartă lenjerie îndrăzneaţă sub cel mai sobru costum.

Oferă-ţi o oră să te calmezi înainte de a răspunde cuiva care te-a enervat. Dacă e vorba de ceva foarte important, aşteaptă să treacă o noapte.

„Sari” o masă pe săptămînă şi ceea ce ai fi mîncat dă la săraci.

Caută excelenţa, nu perfecţiunea.

Verifică-ţi regulat dantura şi sănătatea.

Evită oamenii negativişti.

Rezistă tentaţiei de a spune oamenilor cum să facă un lucru. În schimb, spune-le ce ar trebui făcut.

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

Comentarii (0)

Scrie un comentariu