Legendele sportului

Probabil că ştiţi: Socrate, Pitagora, Platon, Aristotel şi Hipocrate au participat ca atleti la Jocurile Olimpice. Platon chiar a castigat doua editii ale Olimpiadei la pankration, un sport de contact definit ca un mix intre box si wrestling. În antichitate, “Minte sănătoasă în corp sănătos” nu era doar o vorbă. Azi… să trecem.

Şi sigur ştiţi că în timpul Olimpiadelor se suspendau războaiele. În vremurile moderne – invers… Atracţia spectatorilor faţă de vedetele sportului are, în general, două faţete opuse: pe de o parte, publicului îi plac legendele, sportivii invincibili, care adună titlu după titlu, medalie după medalie, record după record; pe de alta, îi iubeşte pe cei care vin din urmă, care răstoarnă ierarhiile, învingând tocmai o legendă vie. Şi de legende n-am dus niciodată lipsă, în niciun sport!

Pentru subsemnatul, istoria a debutat, oarecum neaşteptat, cu patinajului artistic, în mare parte datorită felului în care îl comenta Cristian Ţopescu! De la Belousova şi Protopopov până la Boleroul lui Jayne Torvill și Christopher Dean, care au primit de douăsprezece ori nota maximă, 6.0, în 1984, la JO de la Sarajevo. Apoi tenisul. Toată epoca Ilie Năstase (căci epoca lui a fost!) şi mulţi ani după. Nu doar campioni, titluri, scoruri şi evoluţii de scoruri ştiu, ci şi mici detalii – de exemplu momentul unic în istoria tenisului când, la Roland Garros, chinezul Chang i-a servit lui Lendl DE JOS, lucru care a reieşit că e regulamentar! Apoi gimnastica.

De la Nadia până la Cătălina Ponor, adică tot timpul. A urmat perioada atletismului.

De fapt, majoritatea idolilor mei sportivi sunt din atletism. Îi urmăream peste tot: olimpiadă, mondiale şi europene (în aer liber şi în sală – ştiam recordurile diferenţiat!), campionatul internaţional de la Bucureşti. Apoi, Formula 1. Sunt fan pe viaţă Michael Schumacher, dar am început să mă interesez de disciplină încă de pe vremea lui Emerson Fittipaldi şi am admirat mulţi piloţi, de pildă Nigel Mansel.

Deşi sunt mulţi cei pe care-i iubesc şi i-am urmărit cu sufletul la gură de-a lungul carierei lor, n-am nicio ezitare în a alege primul nume. Pentru mine, Number One Across The World And The History este Serghei Bubka. În anii 90, urmăream reuniunile atletice imaginându-mi culisele săriturii cu prăjina: „5,70 – Bubka e la hotel, doarme adânc. -  5,75 – Cred că s-a trezit şi-şi bea cafeaua – 5,80, au rămas şase în concurs, Bubka a venit la stadion, s-a uitat ce-i pe-acolo şi a plecat la Centrul de Presă – 5,85 – Se dezbracă! – 5,90 – Sare  o dată, de încălzire, au rămas trei concurenţi în luptă – 6,00 – Hai, c-o ia în serios, de-acum nu mai pleacă – 6,05 – A rămas singur în concurs, publicul îi cere un nou record mondial, el ce să facă? Trebuie să le dea satisfacţie!” 35 de recorduri mondiale, 17 afară, 18 în sală.

De mai multe ori declarat cel mai bun atlet din lume. Şase titluri mondiale, un aur olimpic. Primul om care a trecut de 6 metri (înălţime care era considerată imposibilă, la fel ca 10-le Nadiei), singurul care a trecut de 6,10 PÂNĂ AZI, după 20 de ani, deşi între timp s-au îmbunătăţit semnificativ materialele pentru prăjină, pantofi, teren. Atât recordul lui outdoor, 6,14, cât şi cel indoor, 6,15, sunt bine mersi, neatinse de nimeni.

Şi-a început cariera ca sprinter la 100 de metri şi săritor în lungime. Când a cucerit primul titlu mondial, în 1983, n-auzise nimeni de el. Un an mai târziu  a stabilit primul său record mondial. Între un record şi altul, din cele 35, s-a-ntâmplat să treacă doar o săptămână! În 4 ani a ridicat ştacheta cu 21 de centimetri.

A trecut de 6 metri de 45 de ori, mai mult decât TOŢI CEILALŢI SĂRITORI LA UN LOC, în toată istoria disciplinei!! 33 dintre cele 35 de recorduri au îmbunătăţit propriile performanţe. Când Thierry Vigneron, în 1984, a îndrăznit să-şi treacă un record mondial în dreptul numelui său, Bubka l-a bătut… peste câteva minute! Viteza sa de elan a fost măsurată la un maxim de 35,7 km/h (cu 36 km/h se aleargă suta de metri în 10 secunde!). “De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii…” by Tudor Călin Zarojanu sursa foto

Oameni de character

Articole similare

  • Oameni de character

    Despre caracter

    „Caracterul omului se cunoaşte la băutură şi la jocul de cărţi”, spune o vorbă mai veche. De trei ori fals. Mai întâi, asta presupune că la jocul de

  • Oameni de character

    Nu suntem pierduți

    Profesorul Solomon Marcus – o valoare naţională care ar trebui celebrată ca atare, cel mai importamt ambasador, poate din toate timpurile – şi-a rostit discursul

  • Oameni de character

    Nevoia de idoli

    Una dintre caractersticile general umane este nevoia de idoli. La vârsta copilăriei, mai ales pentru băieţi, idolii se recrutează în special dintre eroii de

  • Oameni de character

    Simona

    Am crescut cu Ilie Năstase. Nu, nu l-am cunoscut personal, dar îl ştiam la fel de bine ca pe rudele, profesorii sau prietenii mei. „Îi urmăream cariera” e mult

Comentarii (0)

Scrie un comentariu