Intre Dumnezeu şi Einstein

Una dintre cele mai fascinante teme de discuţie este relaţia dintre religie şi ştiinţă. Aproape orice om pe care l-am chestiona în această problemă ar aprecia că există o contradicţie de fond, antagonică, între cele două mari domenii ale spiritului – al treilea fiind arta, care, după puterile sale, încearcă să ţină la un loc religia şi ştiinţa, cu ceva mai multă aplecare spre prima. Cum să nu fie o luptă pe viaţă şi pe moarte – expresia trebuie luată la modul propriu, întrucât e vorba şi despre ceea ce se întâmplă după moarte – între ceea ce spun oamenii bisericii şi ceea ce afirmă cercetătorii?

Cum să nu se opună unul altuia creaţionismul şi evoluţionismul? Ori omul e făcut de mâna lui Dumnezeu, din lut, ori se trage, dimpreună cu toate celelalte vieţuitoare, din ameobă. Vechiul Testament nu spune nimic despre nicio ameobă. Manualele de ştiinţe naturale nu suflă o vorbă despre Adam.

Cu toate acestea, de la facerea lumii până în prezent, doar în ultimele patru-cinci secole ştiinţa şi religia au fost puse să se războiască. La 17 februarie 1600, Giordano Bruno este ars pe rug la Roma pentru că în şase ani de detenţie, în care fusese supus la nenumărate interogatorii, refuzase să-şi abjure convingerile, iar 33 de ani după el Galileo Galilei este constrâns s-o facă. Patru veacuri mai târziu, Papa Ioan-Paul II și-a exprimat "profunda durere", regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno, şi tot el a pus să i se ridice statuie lui Galilei în cetatea Vaticanului!

Cât despre Teoria evoluţiei speciilor, a lui Charles Darwin, a spus cu explicabilă prudenţă că „sunt acolo lucruri interesante”. De altfel, Darwin era un bun creştin şi a fost frământat de ideea că ar putea comite o blasfemie prin ceea ce susţine! Cu toate acestea, se pare că schisma a fost provocată mai degrabă de orgoliul ştiinţei de a se rupe de credinţă decât invers – şi asta o spune nu un telog sau un preot, ci un om mare de ştiinţă român, prea puţin cunoscut în ţara lui – ce noutate! – dar notoriu în comunitatea ştiinţifică internaţională: Basarab Nicolescu.

De la domnia-sa am aflat şi despre rejudecarea procesului lui Galilei, în cetatea Vaticanului, în prezenţa a numeroşi oameni de ştiinţă şi teologi, cărora li s-au pus la dispoziţie documentele originale, conform cărora principala problemă nu era – aşa cum credeam cu toţii – teoria heliocentristă a savantului, ci faptul că, sigur de adevărul lui privind atomii, a refuzat să reformuleze acceptând că este, un adevăr posibil, şi nu absolut, ceea ce biserica nu putea trece cu vederea.

De altfel, „procurorul” din acel proces îi era bun prieten! Astăzi, în mai toată lumea, inclusiv în România (aşa, mai timid...), se fac lăudabile eforturi, de ambele părţi, pentru a reface cât mai strâns legăturile fireşti dintre religie şi ştiinţă.

După cum tot în anii din urmă e tot mai curajos şi mai încărcat de speranţă dialogul inter-confesional, atât în interiorul religiei creştine, regretabil scindate în atâtea culte şi culturi, cât şi între marile religii ale lumii.

Cu puţin noroc, dacă nu noi, dacă nici copiii noştri, măcar copiii copiilor noştri ar putea trăi într-o atmosferă de ecumenism generalizat. Doamne-ajută!   sursa foto

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

Comentarii (1)

John Doe  23.07.2015

Great article!

Scrie un comentariu