E cumva o ruşine să fii politician?

Doamne fereşte! Iuliu Maniu, Brătienii, Corneliu Coposu şi atâtea alte nume mari ale poporului român au fost oameni politici, ar însemna să le impietăm amintirea – după ce destul le-a fost impietată viaţa… Şi asta ca să ne referim doar la spaţiul românesc, căci cel general, mondial, e plin de politicieni excepţionali, dintre care nu puţini au fost şi remarcabili oameni de ştiinţă, ca Benjamin Franklin, sau de cultură, ca Vaclav Havel.

 Ideea că “toţi sunt o apă şi-un pământ”, vehiculată la adresa actualei clase politice din România, s-a născut parţial dintr-o anume exasperare a electoratului faţă de ritmul prea lent şi stilul prea haotic al schimbărilor postdecembriste, dar în mare măsură este – să nu vă-ndoiţi nicio clipă de asta! – rezultatul unui demers programatic, pus la cale de reprezentanţii celor care au interesul major ca lumea să creadă asta, că toţi sunt o apă şi-un pământ.

Şi cine are nevoie ca noi să fim convinşi că toţi politicienii sunt corupţi, de pildă? Evident, cei care chiar sunt şi nu au cum să scape de imaginea asta, deci singura lor şansă este s-o întindă, ca o prelată murdară, peste întreaga scenă, tot astfel cum, acum câţiva ani, un turnător dovedit lansa – fără succes, e drept, dar, de!, încerca şi el marea cu degetul – halucinanta afirmaţie “Toţi românii au turnat”!

Este cumva o ruşine să susţii – declarat, public – un anumit om politic ori un partid? Nici gând! Din contră, sunt mult mai de stimat cei care cred sincer într-un partid – oricare – decât cei care se duc la vot în dorul lelii, aplicând aşa-zisul principiu al “răului mai mic”, şi decât cei care cârcotesc toată ziua împotriva unora, respingând însă vehement ideea că ar ţine cu ceilalţi… Îndrăznesc chiar să spun că susţinătorii oneşti ai unui partid sunt mai stimabili decât cei care – invocând un drept constituţional, asta e indiscutabuil – refuză să voteze vreodată cu cineva, nerealizând că în felul acesta îi lasă pe alţii să aleagă în numele lor.

Dar dacă a avea opţiuni politice nu e ceva ruşinos, atunci de ce diverse organizaţii, asociaţii, site-uri şi iniţiative – printre care şi a noastră – ţin să spună că nu se află sub vreo influenţă politică? Foarte simplu: pentru a nu încurca borcanele. Murăturile sunt la fel de bune ca dulceţurile, dar cum ar fi dacă le-aţi încurca? O iniţiativă civică, o construcţie de cultură, civilitate şi caracter nu numai că nu are nevoie de vreun suport politic, dar acesta i-ar afecta sever credibilitatea şi i-ar submina şansele de reuşită.

Le dorim oamenilor politici să performeze cât mai bine, spre binele tuturor. În paralel, noi ne vedem de ale noastre.   sursa foto

Eu cu celalalt

Articole similare

  • Eu cu celalalt

    Închinăciune

    Când eram în facultate, a venit un tovarăş propagandist ca să ne vorbească despre „Religia? O frază de dânşii invocată, ca cu a ei putere

  • Eu cu celalalt

    Dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, ..

    Tinerii au ieşit în stradă. În sfârşit. Le-a trebuit ceva timp, dar au făcut-o, şi încă într-un mod sclipitor, cu rezultate

  • Eu cu celalalt

    Cu sau fără cenzură

    Cu cel mai bun prieten mă văd cam o dată pe an şi vorbim la telefon aproape la fel de

  • Eu cu celalalt

    Pe ce se clădește o prietenie?

    La urma urmei, ce-nseamnă a fi prieteni? Actorul Alexandru Repan mărturisea, într-un interviu, că preferă să aibă amici, nu prieteni, criteriul fiind unul

Comentarii (0)

Scrie un comentariu