Despre caracter

„Caracterul omului se cunoaşte la băutură şi la jocul de cărţi”, spune o vorbă mai veche. De trei ori fals. Mai întâi, asta presupune că la jocul de cărţi – ca şi la beţie – omul îşi pierde controlul, pe baza căruia reuşeşte, în restul timpului, să joace rolul unui om stilat şi civilizat, şi-şi dă arama pe faţă.

În realitate, după cum ştiţi supărător de bine, mulţi oameni n-au nevoie de niciun strop de alcool ca să fie neciopliţi şi, pe de altă parte, marii jucători de pocker (presupun că zicala nu viza pasionaţii de şeptic) sunt caracterizaţi tocmai pentru faptul că nu le tresare un muşchi pe faţă, indiferent cum le merge norocul (şi ştiinţa jocului, mă rog).

Apoi, e foarte departe de adevăr ideea că, în general, caracterul – bun sau rău – al unui om n-ar putea fi cunoscut decât în situaţii-limită, oricare ar fi acestea (la alcool şi jocul de cărţi s-ar fi putut adăuga foarte bine scufundarea unui vapor sau confruntarea cu un animal sălbatic, în pustietate).

Nu. Caracterul unui om se manifestă – din fericire pentru discernământul nostru – în aproape toate împrejurările cu putinţă, inclusiv – şi poate mai ales – cele mai banale dintre ele.

Caracterul unui om poate fi apreciat din felul în care trece, pe stradă, pe lângă cerşetori. Făcându-se a nu-i vedea (sau chiar nevăzându-i, aşa cum unii nu văd nimic în jur în afară de proiecţia propriei persoane), privindu-i cu dispreţ, oprindu-se să le dea un bănuţ sau... să le facă morală. Desigur, ştim cu toţii că există cerşetori-infractori, reţele, ierarhii, falşi invalizi şi falşi săraci, săraci autentici, dar care beau toţi banii primiţi sau îi dau câte unui şef de reţea etc.

Dar nu sunt toȚi aşa şi cine are ochi de văzut, vede şi recunoaşte un om cu adevărat nenorocit, iar dacă destinaţia banilor ni se pare dubioasă, nimic nu ne împedică să dăruim o pâine.

Caracterul unui om iese ca uleiul la suprafaţa apei în relaţiile cu colegii şi mal ales – acolo unde e cazul – cu subordonaţii!

Nu cred că e cazul să dau detalii... De altfel, se vede foarte limpede ce fel de caracter ai în toate relaţiile inter-umane: cu rudele apropiate .şi cele îndepărtate, cu vecinii, cu femeia de serviciu a blocului şi cea de la birou, cu vânzătorii, ospătarii şi şoferii de taxi.

Caracterul se desenează într-un contur limpede prin felul în care înţelegi să te comporţi pe stradă, dacă arunci sau nu gunoaie pe jos, dacă ţipi sau nu, dacă faci sau nu în public gesturi destinate exclusiv intimităţii – daţi-mi voie să nu dau exemple... Caracterul înroşeşte sau albăstreşte hârtia de turnesol a obligaţiilor pe care le ai: în familie, la serviciu, în societate, în lumea asta mare în care trăim cu toţii.

Nu, nu e nevoie de situaţii care să forţeze un presupus ascuns caracter să iasă la iveală. Cei care ştiu că au probleme în privinţa asta nu trebuie să-şi facă iluzii, iar ceilalţi n-au nevoie să-şi facă probleme: caracterul se vede oricum, oricând, oriunde. La urma urmei, cu caracterul e ca şi cu gusturile: nu se discută, dar totul e să ai unul...   sursa foto

Oameni de character

Articole similare

  • Oameni de character

    Nu suntem pierduți

    Profesorul Solomon Marcus – o valoare naţională care ar trebui celebrată ca atare, cel mai importamt ambasador, poate din toate timpurile – şi-a rostit discursul

  • Oameni de character

    Nevoia de idoli

    Una dintre caractersticile general umane este nevoia de idoli. La vârsta copilăriei, mai ales pentru băieţi, idolii se recrutează în special dintre eroii de

  • Oameni de character

    Simona

    Am crescut cu Ilie Năstase. Nu, nu l-am cunoscut personal, dar îl ştiam la fel de bine ca pe rudele, profesorii sau prietenii mei. „Îi urmăream cariera” e mult

  • Oameni de character

    A fi celebru

    Cât contează pentru cititor celebritatea scriitorului? E ceva care îţi dă o oarecare siguranţă că ai de-a face cu ceva de calitate? În cazul unei posibile

Comentarii (1)

John Smith  21.07.2015

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Nunc faucibus magna nunc, quis sollicitudin neque volutpat sed. Mauris vitae auctor nulla

Scrie un comentariu