De ce există răul pe lume?

De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate fenomenele posibile, după cum aranjează elementele chimice şi forţele fizice în toate combinaţiile posibile.

 

Dar din punctul de vedere al oamenilor – majoritari, la scara planetei – care cred în Dumnezeu, într-un Dumnezeu, oricum s-ar numi El, o divinitate atotputernică, atotprezentă, dar şi iubitoare de oameni? De ce îngăduie Dumnezeu răul, suferinţa? Sau le generează chiar El?

 

De-a lungul timpului s-au dat o mulţime de răspunsuri. Primul cu care m-am întâlnit eu, în adolescenţă, aparţine, aparent paradoxal, unui autor considerat minor – în ciuda succesului sau tocmai din cauza lui! -, Sven Hassel. Prezentând cumplit de realist ororile războiului, Hassel îşi pune problema de ce a îngăduit Dumnezeu aşa ceva şi îşi răspunde: „Dumnezeu nu a îngăduit. Dumnezeu a dat oamenilor libertatea, inclusiv aceea de a face un război”. Liberul arbitru. Numai că răspunsul danezului care, după propriile declaraţii, s-a înrolat în armata nazistă pentru „Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia” (ăsta, da, liber arbitru!) nu poate funcţiona şi pentru dezastrele naturii, nici pentru victimele bolilor, mai ales când este vorba despre copii, drept care Somerset Maugham, care era şi doctor, nu numai scriitor, declară tranşant: „Teologii şi filozofii pot să-mi spună orice, dar EU am văzut un copil murind de meningită”. Cu alte cuvinte, nu accept vreo teorie care să justifice aşa ceva.

 

Abia când am dat de „Filosofia religiei”, de John Hick, am reuşit să-mi pun cât de cât ordine în gânduri pe acest delicat subiect.

În creştinism există trei răspunsuri principale. Cel augustinian porneşte de la concepţia că omul a decăzut din starea lui primordială, care era dreaptă, corectă şi curată. Potrivit Sf. Augustin, care nu face decât să întărească tradiţia ebraic-creştină, universul este eminamente bun, creat de un Dumnezeu bun pentru un scop bun, iar răul este pur şi simplu dereglarea unui mecanism care în sine e bun. Răul a apărut ca efect secundar negativ al liberului arbitru, valabil nu numai în cazul oamenilor, ci şi al unora dintre îngeri. Pe scurt, răul e de la Diavol.

 

Răspunsul ireniac susţine ideea că umanitatea este şi acum în proces de desăvârşire, trăind într-o lume imperfectă. Sf. Irineu, principalul promotor al acestei idei, consideră că omul e creat în două etape, a doua fiind încă în desfăşurare. Aş risca să spun că e un creaţionism evoluţionist! Iar prezenţa răului este explicată prin negaţie, prin reducere la absurd: într-o lume lipsită de rău nu ar exista morală, care e legată de lupta dintre bine şi rău, iar omul nu s-ar putea desăvârşi.

 

În fine, teologia procesuală modernă se bazează pe ideea unui Dumnezeu care nu este atotputernic şi, în consecinţă, nu poate împiedica apariţia răului nici în fiinţa umană, nici în procesele naturii.

Rămâne să alegeţi răspunsul care vi se pare satisfăcător sau chiar să găsiţi altul. Aveţi liberul arbitru!

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    Mai uşor cu sfaturile!

    Cam câte sfaturi primiţi pe zi? Nu-i aşa că toată lumea din jurul dv. se pricepe la aproape orice? Sfaturile pe care le primim în ropote torenţiale, în cascadă,

Comentarii (1)

Dragos  29.04.2017

Universul fizic este un spatiu al jocului si aventurii in care venim,spirit,ne imbracam in corp si traim un scenariu pe care il acceptam inainte de a veni ,si pe care il consideram interesant de parcurs ,ca senzatii de trait(suferinte ,bucurii ,fericire,deznadejde,etc).Liberul arbitru nu exista deloc.E doar o senzatie a noastra(total falsa) .Traim ,la milisecunda ,un rol,ca ne convine sau nu ,..

Scrie un comentariu