Dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?

Tinerii au ieşit în stradă. În sfârşit. Le-a trebuit ceva timp, dar au făcut-o, şi încă într-un mod sclipitor, cu rezultate imediate.  

Între iunie 1990 şi noiembrie 2015, tinerele generaţii – căci, fireşte, într-un sfert de secol s-au înscris mai multe – au evitat să se implice în viaţa cetăţii, iar motivaţia lor părea destul de logică: „Avem o viaţă de trăit, avem cariere de construit, avem familii de împlinit”. Când au ieşit, totuşi, dar asta numai recent, au făcut-o punctual, pentru anumite obiective, cum a fost Roşia Montană, şi au reuşit şi atunci să-şi impună punctul de vedere. Ceea ce nu i-a făcut nici să-şi piardă capul, nici să viseze la revoluţii. În definitiv, celor care au reuşit, în câteva zile de protest, să oprească un proiect guvernamental de amploare, nu le-ar fi fost foarte greu, probabil, să obţină mai multe, inclusiv pentru ei, cei din stradă. Dar s-au retras, cu sentimentul datoriei împlinite şi cu precizarea – încă o dată – „Noi nu facem politică!”. 

Acum s-a rupt zăgazul. Ceva a fost prea mult. A devenit dureros de clar că şi viaţa, şi cariera, şi familiile lor depind de ceea ce se întâmplă undeva, sus, în cluburile politicii. Tragedia din clubul Colectiv – ce nume predestinat! – a fost mai degrabă picătura care a umplut paharul. Nu dai jos un guvern şi nu ceri curăţarea întregii clase politice pentru un accident, fie el şi extrem de grav, în a cărui declanşare, aşa cum probabil va arăta ancheta, au fost implicate câteva persoane, majoritatea private şi din administraţia locală.

Şi tinerii au izbândit din nou! Într-o singură seară au reuşit ceea ce nu reuşiseră, ani de zile, armate de politicieni, analişti, jurnalişti şi alţi comentatori din tribună, ceea ce nu reuşiseră nici măcar anchetele DNA şi condamnările pronunţate de instanţe: nu doar să dea jos un guvern, ci – în mod palpabil – să zguduie temeliile Sistemului. Cine spune – şi s-a spus de mai multe ori în zilele fierbinţi ale lui noiembrie – „Nimic nu va mai fi ca înainte” nu e departe de adevăr. Cu o singură condiţie, însă: ca tinerii să mai facă un pas. E foarte simplu – şi oarecum justificat – să ceri înlocuirea întregii clase politice, dar nu înainte de a-ţi pune problema cu cine. De 26 de ani încoace auzim oameni de valoare care explică „Nu vreau să intru în politică, pentru că politica te corupe, te macină, te integrează sistemului, devii ca ei” (asta ca să nu folosim expresii mai dure, cu trimitere la „cea mai veche profesie din lume”...)

Poate că este aşa. Dar nu vedeţi că suntem într-un cerc vicios!? Dacă tinerii, dacă oamenii de valoare se ţin departe de politică, oare cum ar putea scena acesteia să se îmbunătăţească!? Tinerii absolut minunaţi care au ieşit acum în stradă trebuie să-şi asume şi partea a doua a mişcării. Au DESFĂCUT, acum trebuie să FACĂ. Nu toţi, fireşte, aceia dintre ei pe care ei îi consideră reprezentativi, capabili, competenţi, integri, cu şansa de a nu dezamăgi.

Momentul este de două ori favorabil: o dată pentru că schimbarea a început deja şi chiar ei sunt cei care au provocat-o; apoi, pentru că înfiinţarea de noi partide s-a simplificat radical!

Nu aveţi încredere în niciunul dintre partidele existente? Foarte bine, faceţi altul – sau altele – de la zero. Construiţi! Acum! Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu voi, atunci cine? Voi aveţi şi putere, şi curaj, şi competenţă, şi creativitate şi inteligenţă.

Şi caracter.

Doamne, ajută!

Eu cu celalalt

Articole similare

  • Eu cu celalalt

    Închinăciune

    Când eram în facultate, a venit un tovarăş propagandist ca să ne vorbească despre „Religia? O frază de dânşii invocată, ca cu a ei putere

  • Eu cu celalalt

    Cu sau fără cenzură

    Cu cel mai bun prieten mă văd cam o dată pe an şi vorbim la telefon aproape la fel de

  • Eu cu celalalt

    Pe ce se clădește o prietenie?

    La urma urmei, ce-nseamnă a fi prieteni? Actorul Alexandru Repan mărturisea, într-un interviu, că preferă să aibă amici, nu prieteni, criteriul fiind unul

  • Eu cu celalalt

    Influenţă, persuasiune, manipulare

    Cu ani în urmă, am participat la o discuţie despre interese: „a avea un interes” este sau nu, automat, ceva reprobabil? Există numai interese meschine, egoiste,

Comentarii (1)

Radu  21.12.2015

Un articol foarte reusit , felicitari !

Scrie un comentariu