Comme sur la clôture

Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a povestit cum, intrând fascinată într-un supermagazin, primele cuvinte pe care le-a auzit au fost, de la un raion de confecţii: „Nu vezi, fată, că stă pe tine ca pe gard!?”

 

Să recunoaştem că avem, în română, expresii delicioase... Şi atât de sugestive! E uşor să-ţi imaginezi o rochie (sau un costum) atârnată pe uluci...

Dincolo de umorul vorbei se află însă o filozofie vestimentară. Să reţinem că expresia nu face vorbire despre calitatea ori eleganţa veşmântului, care pot fi excepţionale, ci doar despre, să spunem aşa, gradul de adecvare.

 

Acesta depinde de numeroşi factori. În primul rând sexul. Pare o precizare superfluă, dar în vremurile actuale orice e posibil. Să spunem, dar, limpede că într-un fel stă o rochie neagră de seară pe o femeie şi cu totul altfel pe un bărbat. Iar dacă extindem domeniul vestimentaţiei şi la zona accesoriilor, precizarea devine mai mult decât necesară, căci un colier de perle împodobeşte diferit gâtul de lebădă al unei tinere şi grumazul unui culturist. Observaţia, fireşte, este discutabilă doar în cazul minorităţilor sexuale.

În al doilea rând, cu scuzele de rigoare, contează vârsta. Chiar dacă se ţine atât de bine încât poate fi comparată cu Tina Turner, o doamnă de 75 de ani n-ar trebui să poarte fuste mini, rochii sau pantaloni mulaţi ori să aibă provocatoare piercing-uri. Mai ales dacă, spre deosebire de Tina Turner, nu defilează cu ele pe scenă, ci în tramvai.

Spunând asta, trecem la importanţa locului şi a orei. Într-un fel te îmbraci dimineaţa când pleci la serviciu, altfel seara la concert. Mai mult, depinde dacă serviciul e la birou, pe teren sau într-o macara ţi dacă respectivul concert e la Filarmonică sau pe stadion, cu formaţii hard rock.

 

Oricât ar fi delicat şi la urma urmei subiectiv, trebuie spus că vestimentaţia şi accesoriile ei depind esenţial de felul în care arăţi. Reţeta poate fi formulată simplu: nu expune public ceea ce te pune într-o postură jenantă dacă eşti surprins sub duş. Aş prefera să nu intru în amănunte...

Lucrurile sunt însă şi mai nuanţate. Felul în care te îmbraci ar trebui să depindă şi de ceea ce faci, şi de compania pe care o ai. În acelaşi parc, la aceeaşi oră, aceeaşi femeie e normal să se înveşmânteze diferit dacă e singură, făcând jogging, dacă a ieşit cu copii sau dacă se plimbă romantic de mână cu partenerul ei. Valabil şi pentru partener, fireşte, departe de mine ideea unei discriminări.

În fine – fără pretenţia de a epuiza lista – modul de apariţie publică depinde chiar şi de zona geografic-culturală în care te afli. Oricât de sexy ar fi – mai exact, cu cât e mai sexy! – o femeie nu va etala un decolteu larg nici într-o ţară orientală, nici într-o drumeţie la o stână sau o vizită la vorbitorul unei închisori...

Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

  • Eu cu lumea

    Mai uşor cu sfaturile!

    Cam câte sfaturi primiţi pe zi? Nu-i aşa că toată lumea din jurul dv. se pricepe la aproape orice? Sfaturile pe care le primim în ropote torenţiale, în cascadă,

Comentarii (0)

Scrie un comentariu