Cine face istoria?

Trăim în istorie. Ba chiar trăim într-o istorie tumultuoasă. Cei mai vârstnici au apucat un război mondial sau chiar două, instalarea brutală a comunismului, desfiinţarea proprietăţii private, cooperativizarea forţată, puşcăriile politice, anenatizarea aproape totală a elitelor, uniformizarea, apoi au  o perioadă de „deschidere”, mai relaxată, cu un nivel de trai aproape acceptabil, vremea când la Bucureşti se perindau mărimile lumii pentru a încuraja presupusa distanţare de Uniunea Sovietică, după care România a plonjat într-o nouă perioadă neagră. 

A urmat căderea Cortinei de Fier, revoluţia în direct, efervescenţa întoarcerii la libertate şi democraţie, fie ele şi oarecum originale, dispariţia URSS, schimbarea lumii întregi, crearea, condolidarea şi dezvoltarea Europei unite, în paralel cu primul război în direct, urmat de cumplite atacuri teroriste, unele tot live, urmate de mari catastrofe naturale, printre care primul tsunami în direct... Şi câte altele!

Dar cine face istoria? Sigur, ne place să credem că noi, noi cei mulţi, noi masele. Chit că, de regulă, masele nu sunt prea... masive. Discutăm încă, după un sfert de secol, dacă în decembrie 1989 a fost revoluţie sau lovitură de stat. Sau amândouă. Dar revoluţia, atât cât a fost – câţi au făcut-o? Câţi români au ieşit în stradă ÎNAINTE de fuga lui Ceauşescu? Câţi români au ieşit în stradă sau au făcut ceva, cât de cât, împotriva sistemului dictatorial, în 45 de ani?

Să nu ne amăgim: istoria o fac personalităţile, cu eventuala participare a unei părţi a populaţiei. Nu la noi, nu în decembrie 1989, ci peste tot, dintotdeauna. Cu o precizare, neplăcută dar reală: istoria o fac personalităţile malefice deopotrivă cu cele magnifice. Consolarea e că şi în cazul celor malefice e valabilă afirmaţia că doar o parte din populaţie joacă un rol important: nu poporul german a creat Holocaustul, după cum nu poporul rus a făcut posibil Gulagul, ci doar unii dintre germani, respectiv ruşi.

Suntem, majoritatea dintre noi, fani ai clasamentelor, în toate domeniile. E normal, pentru că avem nevoie de repere. Pozitive sau negative. Nimic mai natural, de aceea, în intenţia de a încerca să stabilim care au fost cele mai importante personalităţi care au influenţat istoria, de pildă, în secolul XX. Dar cum s-o faci fără să fii îngrozitor de subiectiv? Ian Whitelaw şi Julie Whiteaker au găsit o formulă. O formulă matematică! Bazată pe... Internet! N-arost să detaliem aici, dar clasamentul rezultat este mai mult decât interesant şi se poate citi în multe feluri: cronologic, după domenii, de la 100 la 1 sau, fireşte, selectiv, conform curiozităţii fiecăruia. Dar ar fi păcat, pentru că merită parcurs integral, inclusiv şi mai ales paginile dedicate unor oameni despre care poate n-am auzit niciodată, dar au jucat un rol crucial în istorie.

Conform celor doi autori, făcătorii de istorie provin din 29 de ţări din toată lumea; 10 naţiuni au mai mulţi reprezentanţi în top; Statele Unite, aşa cum vă aşteptaţi probabil, conduc cu nu mai puţin de 39 de prezenţe, 11 din primii 20 şi 6 din primii 10; cu precizarea că, din cei 39 de americani, nu mai puţin de 15 aparţin domeniului „cultură populară şi arte”, printre care Walt Disney, Fred Astaire, Marlon Brando, James Dean, Marilyn Monroe, Steven Spielberg, Elvis Presley, Michael Jackson, Miles Davis, Bob Dylan.

Dar cartea merită citită în primul rând pentru partea nevăzută a lumii. Vă spune ceva numele de Ray Kroc? Raymond Albert Kroc? Omul a inventat ideea de industrie mondială a fast-food-ului, a creat cel mai mare lanţ de profil din lume, a intuit forţa sistemului de francize, ca şi cea a „împachetării” unui produs sau serviciu, şi a alocat un buget fără precedent publicităţii, schimbând fundamental lumea comerţului.

Dar de Tim Berners-Lee ştiţi? E în viaţă, în plină activitate, dar nu beneficiază nici de a miliarda parte a celebrităţii pe care o merită. Ce-a făcut? Un fleac: a inventat Internetul.

Ştiu, vreţi răspunsul la două întrebări.

E vreun român? Nu. Fără comentarii. Bazat sau nu pe formule, clasamentul e relativ.

Şi cine e Number One? Omul care ne-a învăţat că totul e relativ, Albert Einstein.

 
Eu cu lumea

Articole similare

  • Eu cu lumea

    Despre moşteniri

    Povestea spune că un multimilionar în dolari povestea cum şi-a făcut averea: Copil sărac fiind, a găsit pe stradă un măr frumos, l-a spălat şi a reuşit

  • Eu cu lumea

    Toate-au fost la timpul lor...

    ...ceva exagerat, anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat! Cât adevăr fundamental într-un cântecel jucăuş cu iz de

  • Eu cu lumea

    Comme sur la clôture

    Cu ani în urmă, înainte de 1990, o cunoştinţă care reuşise, în mod miraculos la aceea vreme, să facă o vizită în Statele Unite, mi-a

  • Eu cu lumea

    De ce există răul pe lume?

    De ce există suferinţă? De ce există catastrofe? Din perspectivă strict ştiinţifică e simplu: e o problemă de probabilităţi. Universul generează toate

Comentarii (0)

Scrie un comentariu