Bucuria de a trăi

S-a născut pe la 1541, al doilea dintr-o famile cu 12 copii. Pentru că tatăl nu i-a lăsat nicio parte din fermă, a luat drumul mării la 13 ani şi a devenit căpitan de navă la 20. Navigator, explorator, inginer civil, politician, viceamiral. Şi pirat. Cel puţin pentru spanioli. Nu şi pentru Regina Elisabetha I, care îi acordase dreptul de a ataca orice corabie vrăjmaşă. Ceea ce în principiu însemna spaniolă. A înconjurat Pământul cu 200 de ani înaintea lui James Cook, devenind totodată şi primul explorator arctic. A văzut şi a consemnat atât de multe încât jurnalul său de bord a fost clasificat drept secret de stat. În iulie 1588 a creat cel mai celebru oximoron din istorie, învingând Invincibila Armada, care se pregătea să invadeze Marea Britanie. Legenda susţine că momentul atacului cheie l-a găsit la o partidă de bile. A replicat că e destul timp să termine jocul şi pe urmă să-i bată pe spanioli. Ceea ce a şi făcut. Se non e vero, e ben trovato... Pentru un om atât de interesant, moartea a fost lipsită de glorie: a murit pe 28 ianuarie 1596, deci la vreo 55 de ani, în San Juan, Puerto Rico, învins de dezinterie. Ridicat de regină la rangul de cavaler, se spune că Sir Francis Drake – căci despre el e vorba, fireşte – ar fi rostit această frază uimitoare: „Bucuria de a trăi vine din acţiune, din efort, din marile încercări – şi nu din succes”. Dacă aşa ceva ar fi fost spus de un individ aflat într-un moment mai puţin fericit, după o înfrângere, după o ratare – fireşte că gândul te-ar duce la aprecierile vulpii vizând acrimea strugurilor la care nu poate ajunge. Dar erau cuvintele unui învingător, în cea mai glorioasă zi a lui (căci Francis Drake a suferit şi destule eşecuri). „Bucuria de a trăi vine din acţiune, din efort, din marile încercări – şi nu din succes”. Acţiune –  pentru că trebuie să faci ceva, să nu stai deoparte, să nu fii un simplu observator al vieţii. Efort – pentru că nimic din ceea ce vine de-a gata, fără efort, nu poate construi, nu poate asigura bucuria pe termen lung. Marile încercări – pentru că viaţa unui om nu poate căpăta valoare decât prin felul în care abordezi şi depăşeşti momentele de cotitură, răspântiile cruciale. Sunt vorbele lui Francis Drake o paradoxală discreditare a succesului? Câtuşi de puţin! Succesul e minunat, e o răsplată meritată – atunci când ai făcut efortul de a acţiona în marile încercări ale vieţii. Dar nu succesul în sine îţi dă bucuria de a trăi, ci felul în care ai ajuns la el. Cât despre bucuria de a trăi, ar trebui să mai adăugăm cel puţin un lucru: v-aţi gândit vreodată că atunci când a compus Simfonia a IX-a, „Odă bucuriei”, Ludwig van Beethoven era deja surd? Şi, oricum, ducea o viaţă nu tocmai de invidiat. Ca şi Mozart, de altfel. Ca şi mulţi alţi creatori – muzicieni, scriitori, dramaturgi, artişti plastici – care ne-au lăsat opere extraordinare. Unele dintre acestea sunt triste sau dramatice, e drept, dar atât de multe celebrează frumuseţea vieţii, bucuria de a trăi. Poate că merită să reflectăm la toate acestea, mai ales atunci când suntem tentaţi să ne jeluim... sursa foto
Eu cu mine

Articole similare

  • Eu cu mine

    Miracole

    Să recunoaştem: cei mai mulţi dintre noi fie nu credem în miracole – „Nu crede în miracole!”, ne-nvaţă Murphy, „Bazează-te pe

  • Eu cu mine

    Trecutul viitor

    Ani la rând, m-am certat aproape în fiecare zi cu un foarte bun prieten. În joacă, fireşte. Certurile noastre erau provocări intelectuale reciproce, ne puneam

  • Eu cu mine

    Tunisia văzută din piscină

    A venit vara și, odată cu ea, vacanţele. În ciuda crizei, numărul românilor care-şi petrec vacanţa în străinătate creşte de la an la an. Sigur, am putea

  • Eu cu mine

    De ce nu plec la Cluj

    Ştiţi care este motivul principal pentru care nu plec mâine la Cluj? Desigur, pentru că nu m-a chemat nimeni; şi nu cunosc pe nimeni acolo; şi n-am nimic

Comentarii (0)

Scrie un comentariu