A fi sau a nu fi

Aşa cum am spus de la bun început, site-ul character.ro – şi cred că putem spune deja comunitatea cu acest nume – nu-şi doreşte să se implice în politică. Asta înseamnă că nu dorim să ne implicăm activ, susţinând unele formaţiuni politice, unii politicieni; şi nici alegându-i drept ţintă pe alţii şi criticându-i la sânge; şi nici măcar atribuindu-ne singuri poziţia de analişti ai scenei politice.

Nu pentru că ne-am deroba de ceva, nu (numai) fiindcă vrem să evităm asocierea noastră cu o parte sau alta a spectrului, nu de frică. Ci din cu totul alte două motive. Mai întâi pentru că, slavă Domnului, sunt destui cei care fac toate aceste lucruri: să ridice osanale, să „înjure” (chiar şi fără ghilimele...) şi să analizeze... echidistant (mai degrabă cu ghilimele...). Apoi, pentru că noi avem altă treabă. Cea pe care am anunţat-o tot de la început. Noi încercăm să contribuim la construirea unui anumit nivel de civilitate, de civilizaţie, de caracter. Se pot acestea dispensa de dimensiunea politică a societăţii? O pot ignora, ocoli, neglija, minimiza? Cu siguranţă că nu. Refuzând politicos eventualele conexiuni politice, noi, cei de la character, suntem rupţi de politică, indiferenţi la ea? Fireşte că nu.

Mai mult decât atât, sunt momente – cum este acesta – în care chiar dorim să ni se audă vocea şi în acest atât de frământat domeniu. Iar vocea noastră, în acest moment, spune: Nu vă iluzionaţi că, neparticipând la un proces electiv, nu sunteţi parte a acestuia. Nu vă lăsaţi (auto)convinşi că, dacă nu vă prezentaţi la urne, dacă nu puneţi ştampila nicăieri sau o puneţi în mai multe locuri, anulându-vă votul, nu votaţi. Bineînţeles că votaţi, şi anume în favoarea concurentului cel mai bine plasat. Ceea ce, fireşte, e dreptul oricui, cu condiţia să fie o alegere personală şi nu rezultatul ignorării modului de funcţionare a unui mecanism extrem de simplu.

Nu e lege electorală, nu e atitudine civică, nu e interpretare filozofică – e aritmetică. Platon a spus că omul este zoon politikon. În timp, expresia şi-a schimbat înţelesul, dar sensul ei iniţial este de vieţuitoare socială. A participa la viaţa politică – ca simplu cetăţean, nu neapărat ca membru al unui partid – înseamnă a fi prezent în viaţa societăţii tale. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Cum ştiţi, există ţări în care votul este nu doar un drept, ci şi o obligaţie legală. Andrei Pleşu susţine că măsura ar fi extrem de utilă – măcar pentru o perioadă – pentru o Românie care încă nu s-a trezit cu totul din coşmarul comunist cu partid unic.

E discutabil, fireşte. Ceea ce este însă indiscutabil este faptul că România are nevoie de părerea fiecărui cetăţean cu drept de vot. Sunt momente în care a fi sau a nu fi prezent la urne înseamnă, aproape, a fi sau a nu fi.   sursa foto

Eu cu celalalt

Articole similare

  • Eu cu celalalt

    Închinăciune

    Când eram în facultate, a venit un tovarăş propagandist ca să ne vorbească despre „Religia? O frază de dânşii invocată, ca cu a ei putere

  • Eu cu celalalt

    Dacă nu voi, atunci cine? Dacă nu acum, ..

    Tinerii au ieşit în stradă. În sfârşit. Le-a trebuit ceva timp, dar au făcut-o, şi încă într-un mod sclipitor, cu rezultate

  • Eu cu celalalt

    Cu sau fără cenzură

    Cu cel mai bun prieten mă văd cam o dată pe an şi vorbim la telefon aproape la fel de

  • Eu cu celalalt

    Pe ce se clădește o prietenie?

    La urma urmei, ce-nseamnă a fi prieteni? Actorul Alexandru Repan mărturisea, într-un interviu, că preferă să aibă amici, nu prieteni, criteriul fiind unul

Comentarii (0)

Scrie un comentariu