A fi celebru

Cât contează pentru cititor celebritatea scriitorului? E ceva care îţi dă o oarecare siguranţă că ai de-a face cu ceva de calitate? În cazul unei posibile achiziţii, dacă scriitorul e celebru – fie clasic, fie la modă – dai banii mai uşor, mai cu inima împăcată? Evident, vorbesc despre celebritatea propriu-zisă, consacrată de un mare număr de oameni, pentru că mai există şi ceea ce s-ar putea numi celebritatea privată: am mai citit şi alte cărţi ale acestui autor şi mi-au plăcut, caz în care nu mai are nicio importanţă ce crede despre el restul lumii.

Dar prima dată când dai de un autor tot trebuie să te bazezi pe ce-au zis alţii. E ca-n bancul cu tipul care inventase un automat de bărbierit: o cutie cu o gaură în care îţi bagi faţa şi un set de lame te rade perfect. Bine, zice uimit omul de la OSIM căruia i se prezenta proiectul, dar fiecare are o configuraţie particulară a feţei! La care inventatorul răspunde: Prima dată... Am trăit toate tipurile de experienţe posibile. Am descoperit pe cont propriu scriitori sclipitori despre care nu citisem nimic şi nu-mi spusese nimeni nimic. Kurt Vonnegut, de pildă.

Scriitori despre care mi-a pomenit un singur prieten, şi care au intrat imediat în playlist-ul meu, confirmaţi prin toate cărţile ulterioare. Adrian Lustig, de pildă. Scriitori despre care am învăţat la şcoală şi care m-au marcat pe viaţă. Mihai Eminescu, de pildă. Scriitori despre care am învăţat la şcoală şi care nu m-au impresionat. Mihail Sadoveanu, de pildă. Giganţi ai literaturii universale care m-au lăsat indiferent. Nu dau exemple, ca să nu vă şochez. Scriitori pe care i-am descoperit întâi prin articole şi abia apoi prin cărţi: Geo Bogza, Radu Cosaşu, Fănuş Neagu.

Scriitori foarte la modă la un moment dat şi care au devenit „ai mei” independent de modă, dovadă că am continuat să-i iubesc mult timp după ce aceasta a trecut. Petru Popescu, de pildă. Scriitori foarte la modă la un moment dat pe care i-am citit că erau la modă, dar i-am abandonat repede. Paulo Coelho, de pildă, al cărui Alchimist e de nivelul Micului Prinţ, dar celelate cărţi care mi-au căzut în mână nu m-au mai convins. Şi aşa mai departe. Celebritatea însă nu înseamnă numai numărul mare de cititori entuziaşti şi de cronicari generoşi în superlative. Celebritatea poate fi adusă şi de un mare premiu literar, indiferent de tirajul cărţilor şi de tonul analizelor literare.

O confirmare oficială, o notă de prestigiu. Premiul Nobel. În 1973, Patrick White a luat Premiul Nobel şi în anul următor – remarcabil! - Editura Univers i-a publicat romanul Bila vrăjită, care m-a năucit. În sensul că n-am înţeles nimic din ea şi din motivul pentru care ar fi luat vreun premiu oarecare. Părerea mea, desigur! Să tragem linie. Celebritatea scriitorului – şi, în unele cazuri, celebritatea cărţii în sine, care o poate eclipsa pe cea a autorului – contează foarte mult pentru că sporeşte considerabil şansele să auzi despre el şi să ajungi la el. Toate topurile din lume de tipul „Cel mai bun roman” „Cel mai bun film” sau „Cel mai bun taragotist” sunt ridicole, pentru că de fapt ar trebui să se intituleze „Cel mai bun roman pe care l-am citit”. Precizare valabilă şi pentru public, şi pentru critică.

Niciun critic din lume nu a citit toate cărţile care s-au publicat în toată lumea! Celebritatea e condiţia necesară şi suficientă pentru ca un autor să fie luat în calcul. Dar cum se obţine celebritatea? Prin talent şi prin marketing. În ce proporţii? De la caz la caz...   sursa foto 

Oameni de character

Articole similare

  • Oameni de character

    Despre caracter

    „Caracterul omului se cunoaşte la băutură şi la jocul de cărţi”, spune o vorbă mai veche. De trei ori fals. Mai întâi, asta presupune că la jocul de

  • Oameni de character

    Nu suntem pierduți

    Profesorul Solomon Marcus – o valoare naţională care ar trebui celebrată ca atare, cel mai importamt ambasador, poate din toate timpurile – şi-a rostit discursul

  • Oameni de character

    Nevoia de idoli

    Una dintre caractersticile general umane este nevoia de idoli. La vârsta copilăriei, mai ales pentru băieţi, idolii se recrutează în special dintre eroii de

  • Oameni de character

    Simona

    Am crescut cu Ilie Năstase. Nu, nu l-am cunoscut personal, dar îl ştiam la fel de bine ca pe rudele, profesorii sau prietenii mei. „Îi urmăream cariera” e mult

Comentarii (0)

Scrie un comentariu